Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Deputatul ideal, să-l alegem

Deputatul ideal, să-l alegem

Duminică, 24 februarie 2019, sunt alegeri parlamentare. Unii vor vota pentru prima dată, alţii vor vota pentru ultima dată, unii se vor lăuda că de când sunt în Moldova – nu au votat niciodată, alţii vor declara că au votat întotdeauna şi au ales mereu răul cel mic, dar care a tot crescut mare după alegeri, mereu. Toţi au dreptate, dar şi mai adevărat este că duminică avem alegeri.

Personal am mers la alegeri întotdeauna, şi părinţii mei la fel, aşa au înţeles şi copiii mei că e corect – să îţi exprimi votul, să depui efort, să te amesteci cu cele câteva milioane de alegători şi să faci alegerea ta.

S-a schimbat sau nu în bine viaţa mea şi a familiei mele, după zeci de ani de vot? Depinde cu ce măsurătoare măsurăm binele. Una dintre unităţile de măsură e despre propria conştiinţă. Noi o avem împăcată, ştiind că am depus efort şi am contribuit. Iar conştiinţa împăcată e mare avere la viaţa omului.

Deci, duminică vom merge la vot, chiar dacă ultimele alegeri la care am participat, cele pentru alegerea primarului din Chişinău, au fost invalidate abuziv. Şi alegerile parlamentare anterioare s-au soldat cu un abuz nemaiauzit: celor doar 19 parlamentari PD li s-au alăturat peste noapte alţi 22 de parlamentari cu diverse viziuni, doctrine şi trasee, abandonându-şi electorii pentru totdeauna.

De ce ar trebui să mai credem în alegeri? De ce să credem că ele, chiar dacă vor avea loc, vor fi validate? De ce să credem că deputaţii pe care îi alegem, nu vor sălta imediat din căruţa onestităţii promise în autocarul corupţiei oferite? Noi, cei de la investigaţii, avem o mare problemă, punem totul la îndoială, de la borşul din farfurie până la actele propriei naşteri. La final, credem în efort şi muncă. Credem şi în alegeri, după ce le analizăm critic.

Există candidaţi buni? Probabil nu există candidaţi ideali, dar există posibilitatea alegerii unui candidat mai bun decât cel rău. Să încercăm să-i identificăm prin metoda excluderii.

Parlamentarul de calitate nu umblă cu pomeni, cu legume, fructe, ciubote, orez şi conserve în campanie. Parlamentarul de calitate nu trebuie să sape în grădini, să ducă asfalt cu căldarea, să schimbe becurile pe străzi, să care bălegar cu tractorul. Parlamentarul de calitate nu aduce cântăreţi să ocupe timpul la discuţii.

Parlamentarul de calitate trebuie să facă legi, care să rezulte în condiţii bune de muncă şi de viaţă pentru toţi.

Deci, parlamentarul bun are studii bune, cu diplomele în regulă, şi cele de BAC şi cele universitare, cu studii la facultăţi cunoscute şi transparente, nu de prin subsoluri, deţine expertiză într-un domeniu anume sau în câteva domenii. E adevărat, în parlament au fost şi tractorişti şi boxeri, şi oameni fără studii şi profesii, dar ei nu şi-au schimbat nici viaţa lor în bine, pentru că nu au avut abilităţi.

Parlamentarul bun trebuie să vorbească limbi, mai multe limbi, să se poată exprima şi să poată înţelege ce-i spun cetăţenii. Româna, rusa, engleza, ucraineana, franceza, romani, germana, orice limbă deschide mintea şi şansele de comunicare.

Un parlamentar bun nu poate fi oligarh, cu averi ascunse în offshor-uri, căci când te gândeşti la afacerile proprii, nu poţi face legi bune pentru toţi. Deci, parlamentarul bun trebuie să fie altruist, să se poată gândi la mulţi, nu doar la sine.

E o mare provocare să alegi un parlamentar bun. E şi o mare răspundere. E una să alegi hoţul care a furat de la toţi şi ţi-a dat şi ţie o căldare. E alta să alegi un om care va pune hoţul la dubă şi va întoarce furtul pătimiţilor. E o mare alegere să trăieşti cu conştiinţa împăcată, chiar dacă e un drum foarte lung până la un parlament curat.