Deputat: „Jur că nu vreau apartament de la stat”
Eu ştiu cum ar arăta un colectiv parlamentar ideal în R. Moldova. Ştiu că va fi greu de găsit 101 oameni de care am eu în vedere, dar sunt sigură că ei există şi că ar accepta. Doar să-i identificăm şi să le putem face cumva loc. Pentru că în Parlament acum e un fel de îmbulzeală. E final de mandat şi trebuie de participat urgent la marea împărţeală. Patru ani nu trebuie să treacă fără urme pentru vistieria familială, patru ani în Parlament înseamnă, în acceptul multor deputaţi, minimum un apartament.
Chiar dacă au salarii garantate, dar şi indemnizaţii pentru plata chiriei pentru cei care nu au un loc de trai în Chişinău, deputaţii se simt obligaţi să îşi adjudece şi câte un apartament la preţ redus, de – le ia câteva ore de muncă să scrie
o scrisoare, să o semneze şi să o voteze în Parlament, dar efortul merită, nu?
Membrii Guvernului şi Preşedintele R. Moldova au un jurământ stabilit de lege care zice aşa: “Jur solemn să slujesc cu credinţă poporului Republicii Moldova, să respect cu stricteţe Constituţia şi celelalte legi ale Republicii Moldova, să garantez drepturile şi libertăţile cetăţenilor, să îndeplinesc în mod conştiincios înaltele obligaţii ce mi-au fost încredinţate.” Jurământul e aprobat în 1991, dar acesta n-a ajutat întotdeauna.
Mai rău e că deputaţii nu au un jurământ. Şi atunci, se vede că îşi jură fiecare ce vrea. Unii se jură că nu fură, chiar. Spectacolul cu deputaţii care au semnat scrisoare de solicitare de teren pentru apartamente a fost la fel ca spectacolele similare pe care le-au tot dat deputaţii din toate legislaturile. În toate legislaturile mulţi dintre deputaţi veneau în Parlament ca să îşi rezolve problemele personale – apartamente, aranjatul copiilor la locuri bune de studii sau muncă, afaceri. Au trecut 20 de ani şi interesul deputaţilor a rămas acelaşi. E pentru că nu au avut un jurământ?
Cele 101 persoane din viitorul Parlament cred că trebuie să fie inteligente, cu educaţie bună, competente în diverse domenii ale vieţii politice şi sociale, şi încă ceva, dar ceva extrem de important. Cele 101 persoane trebuie să jure, cu mâna pe Biblie, sau pe sabia lui Ştefan cel Mare, sau pe statuia lui Budha, sau pe orice cred ele, dar să se ţină de cuvânt atunci când vor jura asta: “Jur solemn să nu cer, să nu caut şi să nu mă pricopsesc cu apartamente, maşini, călătorii, conturi, firme, interese timp de patru ani”.
Putem oare găsi un grup de 101 tineri, cu studii bune, care au învăţat prin universităţi din străinătate, dar şi din familii integre din Moldova, care să vină, nu pentru o veşnicie, ci doar pentru o mică perioadă de 4 (patru) ani să muncească pe bune în Parlament? Să vină să depună o muncă intelectuală, nu fizică, nu la bălegar, la un proces legislativ. Nu cerem să facă această muncă gratis, căci au pentru aceasta un sediu nou, bine dotat, salarii – suficiente pentru întreţinere, indemnizaţii pentru deplasări, cantină cu meniuri gustoase la preţ redus, transport de serviciu pentru chestiuni de serviciu, internet, laptop, telefon, vacanţă garantată de lege. Celor care nu dispun de un loc de trai, li se oferă spaţiu de locuit pentru perioada parlamentară, sau li se achită chiria pentru această perioadă. Deci pentru 4 ani li se asigură toate condiţiile de muncă, nu de furt şi îmbogăţire, dar nu e atât de mult, e doar 4 ani.
Eu sunt sigură că cel puţin 101 tineri dintre aceştia avem. Dar cum le facem loc? Ce le dăm actualilor parlamentari să se retragă?
