Denis Zavorotnîi: 11 septembrie, la ei şi la noi
La 11 septembrie SUA au comemorat 10 ani de la atentatele teroriste care au schimbat lumea şi-n care şi-au pierdut viaţa mii de persoane. Evenimentele tragice au divizat opinia publică în două, înainte şi după 11 septembrie 2001. Cuvintele “antiterorism”, “securitate naţională”, “Osama bin Laden”, “Al-Qaeda”, “Saddam Hussein”, “Irak”, “Guantanamo Bay” au devenit unele dintre cele mai frecvente expresii din vocabularul diplomaţiei americane, dar şi al opiniei publice internaţionale. S-a ajuns chiar la aceea că pe mulţi oameni de rând nu îi mai preocupa atât de mult situaţia economică din ţară, preţurile, sărăcia, criza imobiliară sau ce vor mânca mâine, cât necesitatea capturării teroristului numărul 1, Osama bin Laden.
Pentru a le oferi oamenilor ceea ce vor, bin Laden era omorât în fiecare an, chiar dacă uneori acesta revenea la viaţă. Fie că ar fi murit din cauze naturale, fie că ar fi fost ucis de serviciile speciale ale SUA, bin Laden nu a mai reînviat. Multe dintre rudele victimelor atentatului se simt răsplătite cumva, chiar dacă lupta contra terorismului continuă.
Coincidenţă sau nu, la 11 septembrie 2009 pe piciorul de plai mioritic se întâmplă ceea ce va schimba ulterior opinia publică moldovenească, dar şi internaţională şi va diviza moldovenii în două, până şi după 11 septembrie. În această zi, acum 2 ani, şi-a dat demisia ultimul preşedinte al R. Moldova, Vladimir Voronin. De atunci acest stat nu are un şef. Cuvintele “alegeri anticipate”, “criză politică”, “Curtea Constituţională”, “Comisia de la Veneţia” au devenit unele dintre cele mai frecvente expresii din vocabularul politicienilor noştri, dar şi al omului simplu. Acesta se gândeşte mai puţin la ce va mânca mâine decât la nevoia ţării de a avea un “prezident”, întrucât toate problemele ni s-ar trage de aici.
Pentru a ne oferi ceea ce vrem, politicienii ne-au tot chemat la vot şi ne-au promis în repetate rânduri că preşedintele ţării va fi ales. Se va întâmpla sau nu pe bune chiar nu contează, din moment ce acceptăm să fim minţiţi.
Denis Zavorotnîi, denis.zavorotnii@gmail.com
