Dedublarea

De patru ani, în fiecare zi de joi, telefoanele Ziarului de Gardă nu se opresc să sune. Printre criticile, dar şi laudele care ne sunt aduse, mulţi cetăţeni se plâng că nu au găsit ziarul în vânzare, iar abonaţii nu au mai găsit publicaţia în cutia poştală. La fel se întâmplă şi cu alte ziare care îndrăznesc să critice activitatea partidului de guvernământ.

La conferinţele de presă analizezi bine câte camere de filmat aparţin posturilor de televiziune care produc buletine de ştiri echidistante. „Unu, doi…”, apoi termini de numărat, pentru că celelalte microfoane înregistrează doar mesajele „comode” lor. Nici la capitolul posturi de radio nu stăm mai bine. De ceva timp avem câteva pagini de internet care postează ştiri, interviuri, materiale video, dar care, din păcate, sunt accesate mai mult la Chişinău. Cât despre presa din afară, despre aceasta aproape că nu se ştie.

În funcţie de instituţia media pe care o reprezinţi, sunt şi răspunsurile pe care le primeşti de la şeful statului. La una din conferinţele sale, preşedintele Voronin a dat de înţeles că probe referitoare la evenimentele din 7 aprilie sunt aduse în filmul „Atac asupra Moldovei”, realizat de Constantin Starîş, jurnalist la postul de televiziune NIT. Atunci când urma să îi răspundă unui ziarist de la „Moldavskie Vedomosti”, Vladimir Voronin nu a ezitat să umilească în public această instituţie media.

„…citob vasha melkaia gazetionka nikomu i nikogda ne nujna bila…” (n.r. Ca ziarul vostru mărunt să nu trebuiască nimănui, niciodată), a spus Vladimir Voronin, dar nu înainte de a „preciza” că presa „scorneşte minciuni ca să aibă de pâine”.

Aşa ne pomenim că avem mass media divizate: unele la care partidul de guvernământ are o imagine lustruită, şi altele, care nu ajung prea departe de capitală. La fel ne-am pomenit şi cu o societate divizată, cu partide politice împărţite în două tabere, dar şi cu realităţi dedublate.

Anastasia NANI