Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce "va muri" Dodon

De ce „va muri” Dodon

Scriam încă în această vară că plecarea lui Igor Dodon din PCRM este doar o chestiune de timp. Şi a fost! Era clar pentru toată lumea că omul nu se mai simţea bine într-o barcă care se scufunda, încet, dar sigur. Dodon simţea că se îneacă, că se sufocă, că poziţia pe care o avea în cadrul PCRM este o pălărie prea mică pentru posibilităţie sale.

Fostul ministru al Economiei, din momentul în care a înţeles că nu are nicio şansă să devină succesorul lui Voronin, a decis să-şi ia soarta politică în propriile mâini. Şi nu e de condamnat. Aproape oricine, în situaţia sa, ar fi reacţionat la fel. Aşa se întâmplă când crezi că meriţi mai mult, când te simţi capabil de mai mult, sau atunci când potenţialul nu îţi este valorificat la maxim. Vrei să evadezi.

Nu cred că plecarea lui Dodon are legătură cu Moscova sau Occidentul, cu Filat sau Plahotniuc, aşa cum nu cred că plecarea sa este un scenariu al “vrăjitorului” Tkaciuk. Plecarea lui Dodon este organic legată de dorinţa acestuia de a fi lider, de a conduce.

Cred însă că Igor Dodon “va muri”, din punct de vedere politic, aşa cum au făcut-o şi alţi evadaţi din PCRM: Tarlev, Stepaniuc sau Ţurcan. Ştiu că mulţi cred că Dodon e făcut din alt aluat decât cei enumeraţi mai sus, atribuindu-i pe undeva calităţile şi popularitatea lui Lupu, singurul evadat din PCRM care încă nu “a murit”.

Dar, eu cred altfel. Lupu era foarte cunoscut, chiar şi de populaţia de la sate. A fost mult timp preşedinte de Parlament şi candidat la funcţia de preşedinte. Lupu a plecat în PD, un partid cu oameni cunoscuţi şi cu tradiţie în politică, care acumulase peste 3% la ultimele alegeri. Un alt detaliu care-l diferenţiază pe Lupu de  Dodon e cel că primul a plecat din PCRM ştiind că urmează alegeri anticipate.

Dodon, însă, a plecat din PCRM într-un moment de maximă incertitudine politică. Şi nu a făcut-o către un partid cu nume sau potenţial, ci către Partidul Socialiştilor din Moldova(PSM), unul care a dispărut de mult din peisaj. Pentru ca lumea să audă de PSM şi să voteze pentru acest partid, e nevoie de o promovare masivă, nu doar în Chişinău. Iar aici vine o altă mare diferenţă între el şi Lupu. PSM nu-l are pe Plahotniuc, om dispus să cheltuie masiv pentru promovarea imaginii partidului lui Lupu.

Ce şanse de a se impune are Dodon când el este cunoscut aproape exclusiv în Chişinău, când avem zeci de partide politice şi sute de politicieni cu acelaşi scop? Ce îl diferenţiază pe Dodon de Ţurcan, Tarlev sau Stepaniuc? Poate doar vârsta, iar ea, cu siguranţă, nu este un criteriu pentru cei care merg la urne.

Pentru a nu deveni un cadavru politic, Dodon avea câteva şanse. Prima, să meargă într-un partid politic cu nume, şansă pe care a ratat-o. Cea de-a doua, să rupă cât mai mulţi oameni din PCRM, şi nu doar deputaţi, ci şi dintre cei aflaţi în teritoriu. Cu vreo 10 deputaţi în Parlament şi cu mii de activişti ex-comunişti în teritoriu, PSM-ul şi Dodon ar avea şanse să trăiască. Altfel, nu văd cum!

Dacă destrămarea PCRM-ului se rezumă doar la plecarea celor 3 oameni, cu siguranţă acest partid nu va suferi foarte mult. De ce? Pentru că oamenii nu votează comuniştii pentru Dodon, Tkaciuk, Sârbu sau Muntean. Oamenii votează comunişii pentru că acolo este Voronin şi pentru că aşa au fost învăţaţi. Iar odată ce PCRM obţine mereu 35-45%, aproape toate voturile atribuite stângii, atunci e imposibil pentru PSM să se impună. Or, este imposibil ca votanţii PL şi PLDM, tind să cred că şi cei ai PD, să treacă spre PSM. Deci, dacă nu ia voturile comuniştilor, PSM-ul şi Dodon “vor muri”, încă înainte de “a se naşte”. Iar să iei voturile comuniştilor e o misiune mai mult decât imposibilă, cel puţin acum.

Victor Moşneag, 
victor@zdg.md