De ce nu poate exista presă liberă în Moldova?
Redacţia noastră se frământă de ceva vreme între principii şi valori. În toţi cei 7 ani de existenţă, am tot urmat principiul de bază al jurnalismului, cel al monitorizării actului public, prin semnalarea cazurilor de corupţie şi încălcare a drepturilor omului. În acest an 2011, principiile şi valorile presei aproape că ne-au ieşit pe ochi. O instanţă din R. Moldova ne-a condamnat să achităm în interesul a doi procurori jumătate de milion de lei, cea mai mare sumă impusă vreodată unei instituţii de presă din Moldova pentru o acuzaţie de lezare a onoarei şi demnităţii.
Cei doi procurori supăraţi pe ZdG fuseseră anchetaţi sub acuzaţii de corupţie de către o instituţie de ordine publică (reporterii, de fapt, având doar misiunea de a relata despre acţiunile întreprinse pe acest caz) şi au cerut un milion de lei doar de la redacţie, nu şi de la instituţia care a pornit ancheta. Judecătorul căruia i-a revenit acest caz a decis foarte rapid că redacţia e de vină, făcându-ne un cadou: a înjumătăţit poftele procurorilor, oferindu-le din partea noastră doar jumătate de milion de lei.
Când am aflat despre această decizie judiciară, am crezut iniţial că am greşit ceva. Am început să analizăm probabilele greşeli: că am scris despre corupţie? Că am scris despre doi procurori acuzaţi de luare de mită? Sunt acestea greşeli sau principii fundamentale ale jurnalismului? Apoi ne-am gândit că am greşit ceva în faţa judecătorului care ne-a pedepsit atât de dur. Am privit înapoi şi am aflat că am scris despre el atunci când am scris despre dosarele din aprilie 2009 şi despre “judecătorii din iad” care au judecat sau au dispus judecarea tinerilor în birourile poliţieneşti. În fond, în cei 7 ani de realizare a anchetelor despre corupţie, injustiţie, tortură, încălcare a drepturilor, conflicte de interese, abuzuri în serviciu, am expus în faţa cititorului mai multe nume din justiţia moldovenească care ar fi în conflict cu etica profesională şi morala judiciară. Acum, am ajuns ca cei pe care i-am criticat pentru abuzuri în serviciu să ne judece, ţinând în mâini legile, ţinând în suflet supărările? Sunt doar întrebări, care ne frământă, mai ales atunci când ajungem în faţa instanţelor despre care am scris.
Pentru că nu am mai înţeles unde am greşit exact, am încercat să consultăm alte surse, surse credibile şi avizate în materie de libertate a presei. Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Presei Independente, alte organizaţii neguvernamentale de media din Moldova au venit în susţinerea echipei noastre, încurajând presa să scrie anume pe aceste teme. Dar cum să scriem, dacă pentru un semnal de corupţie publicat ni se cere, prin hotărâre judiciară, jumătate de milion de lei? Noi nu avem posibilitatea să plătim nici măcar pentru proces judiciar/semnal de corupţie. Cum să scriem mai departe? Riscăm să fim închişi în ziua următoare din cauza incapacităţii de plată a sumelor impuse de judecători.
Am apelat la instituţiile străine. SEEMO, organizaţie pentru media din Sud-Estul Europei, a remis o scrisoare la adresa Guvernului de la Chişinău în care cere urgent excluderea riscurilor ce ar putea duce la închiderea unui ziar pentru publicarea unui articol, oricare ar fi conţinutul acestuia. A urmat o scrisoare specială adresată de către reprezentanta OSCE pentru Libertatea Presei, Dunja Milatovic, ministrului de Externe al R. Moldova, Iurie Leancă, în care se spune, cu referinţă la standardele Consiliului Europei şi ale OSCE, că suma despăgubirilor solicitate de o instanţă nu trebuie să ducă la închiderea unei instituţii de presă şi că, totodată, persoanele publice trebuie să tolereze un grad mai înalt de criticism din partea presei.
La finele lunii octombrie, la Curtea de Apel Chişinău a avut loc o şedinţă de judecată unică în istoria jurisprudenţei moldoveneşti. La 26 octombrie, urma să fie discutată contestarea ZdG faţă de decizia Judecătoriei Centru cu privire la achitarea sumei de 500000 de lei în favoarea procurorilor. În sală, pe lângă cei 2 procurori, 3 judecători şi 4 reprezentanţi ai redacţiei, s-au aflat 5 reprezentanţi ai corpului diplomatic de la Chişinău în interesul de a monitoriza acest caz, în special reprezentanţi ai Ambasadei SUA, ai Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău şi ai OSCE. După o oră de aşteptare, unul dintre judecători, care din 3 încercări nu a putut pronunţa denumirea ziarului nostru, a dispus amânarea examinării cazului ZdG pentru începutul lunii decembrie.
Reprezentanţii celor 3 instituţii diplomatice au promis să revină în sala de judecată la începutul lunii decembrie. Între timp, şi reprezentanţii ONU au spus că intenţionează să se alăture acestui grup în şedinţa judiciară. Joia trecută, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Navy Pillay, s-a referit în mod special la cazul ZdG, declarând că impunerea acestei taxe descurajează exercitarea jurnalismului (vezi pag. 10, 15). Aşteptăm luna decembrie. Până atunci, căutăm răspunsuri despre libertatea presei, a judecătorilor şi a procurorilor din Moldova. Cine e mai liber?
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
