De ce nu cred în dosarele lui Şor

În ultimele două luni ni s-a servit pe tavă o telenovelă în stil moldovenesc prin care s-a încercat transferul de dragoste pe bani pentru eroul principal, Ilan Şor, de la orheieni, la toţi cetăţenii. Doar că scenariul a fost unul prost, iar regizorul, care a încasat probabil zeci de mii de lei sau euro, ar trebui, cel puţin, demis. Dragoste pe bani nu există, nici măcar în R. Moldova (poate doar la Orhei, dar şi acolo nu va dura mult) şi nici măcar într-o telenovelă moldovenească. Finalul, în loc să ne prindă cu lacrimi în ochi, ne-a lăsat iarăşi cu senzaţia că justiţia, despre care suntem anunţaţi zilnic că se tot reformează, devine şi mai penibilă, controlată, coruptă… Spuneţi-i cum vreţi, că nu veţi greşi.

De ce nu cred şi nu am crezut vreodată în dosarele intentate lui Şor? Pentru prima dată, „prinţul” din Orhei a fost reţinut şi plasat în arest la domiciliu la o zi după publicarea raportului Kroll, în care toate drumurile din frauda bancară duceau la el şi la amicii săi, iar lumea se tot întreba de ce primarul rămâne în libertate. A doua oară, Şor a fost reţinut şi plasat, cel puţin teoretic, în izolator, cu doar câteva zile înainte de condamnarea lui Filat, în ziua în care procurora Beţişor cerea 19 ani de închisoare pentru fostul premier. Şor a fost trimis acasă, la fel, în preajma unor evenimente interesante, la o săptămână după reţinerea la Kiev a lui Veaceslav Platon şi chiar în ziua (vineri) în care era reţinută, printre alţii, şi fosta viceguvernatoare a BNM, Emma Tăbârţă. Reţinerea acesteia a sustras atenţia publică de la plasarea oficială a lui Şor în arest la domiciliu. Să fi fost o coincidenţă faptul că toate elementele importante din dosarele lui Şor au avut loc în preajma unor alte evenimente la fel sau poate chiar mai importante? Şi dacă nu acesta era scenariul, de a distrage atenţia de la un dosar la altul, atunci permiteţi-mi să cred că Şor a fost trimis acasă pentru că a vorbit şi despre vechiul său prieten Platon, şi despre vechea sa cunoştinţă, Emma Tăbârţă. Vă rog să nu uitaţi că procurorii au anunţat iniţial că Şor a fost audiat în dosarul Platon, iar dosarul ex-viceguvernatoarei a fost iniţiat în baza declaraţiilor unor martori cu identitate anonimă. Aşa sau altfel, ambele ipoteze demonstrează că dosarele lui Şor au fost o făcătură, pentru a-l victimiza pe primar sau pentru a stoarce din el şi alte informaţii de care era nevoie.

Deşi unii vor tinde să creadă şi chiar ne vor convinge, cu argumente, că anume forţarea lui Şor să ofere mărturii a fost motivul ultimului său arest, înclin să cred că nu ăsta a fost scopul, Şor fiind gata să spună orice despre oricine fără a fi ameninţat cu închisoarea. De fapt, Şor a fost reţinut pentru că aşa cerea societatea, după condamnarea lui Filat, pentru că aşa cereau partenerii europeni, direct sau indirect, şi aşa cerea, inclusiv, bunul simţ. De aceea s-a trecut la lucru, fiind elaborat un scenariu.

Să demonstrezi că a fost un scenariu e greu sau chiar imposibil. Să demonstrezi că Şor, fiind în arest, nu stătea de fapt în celulă, e şi mai greu. Să demonstrezi că mascaţii îl aduceau în izolator doar când era nevoie să-i fie confirmată prezenţa, e practic imposibil. Pentru că oamenii s-au asigurat, iar toate actele sunt mai mult decât în regulă. Rămân doar oamenii, cei câţiva care, cu sau fără voia lor, au pus în aplicare scenariul, oameni care, probabil, nu vor vorbi vreodată, deoarece au obligaţii de serviciu, dosare, familii, poate garanţii financiare, dar şi onoare de ofiţeri, care poate valora, uneori, mai mult decât orice. Rămânem, totuşi, cu speranţa că, într-o zi, măcar în memorii, cineva va vorbi, direct sau indirect. Doar că va fi prea târziu.

Ilan Şor, la fel ca şi alţi politicieni care se respectă, are televiziuni şi site-uri de ştiri. În perioada în care a fost „hărţuit” de procurori, acestea au avut o politică editorială calmă, fără a dramatiza sau acuza pe cineva, continuând să bată în inamicii lui Şor şi ai protectorului său. Total atipică această abordare. Un scenariu bun urma să conţină acuzaţii, ameninţări de aruncare în aer a clasei politice, lamentări de diverse tipuri, nu doar proteste teleghidate. Și da. Televiziunile, site-urile și trollii protectorului său, la fel, au avut o reacție mult prea împăciuitoare atunci când vorbeau despre învinuitul Șor. Reacție numai bună de stârnit bănuieli.

La final, aș avea câteva întrebări pentru regizor. De ce oare Adriana Bețișor a fost cea care a anunțat arestarea lui Șor, iar ulterior s-a retras, fiind înlocuită cu un alt procuror? De ce avocatul lui Șor apreciază, fie și doar pe rețelele de socializare, postările laudative în adresa procurorei care îi acuză clientul de spălare de bani și escrocherie în proporții deosebit de mari și încă ți-l mai bagă la pușcărie? De ce procurorul care a reprezentat statul la Judecătoria Buiucani, unde i-a fost aplicat mandat de arest la domiciliu lui Șor, a declarat că nu va ataca hotărârea în Apel? De ce să pui capăt spectacolului obligând practic un procuror să încalce normele pe care le-a învățat la facultate, că orice hotărâre trebuie atacată, până sunt epuizate toate căile? Întrebarea poate fi adresată și tânărului procuror Andrei Băeșu? De ce, dle procuror, să nu ataci o hotărâre care este în defavoarea ta? Măcar de formă.

Vă amintiţi de Grigore Gacikevici? Şi el, ca şi Şor, a fost preşedinte la BEM, fiind acuzat practic de aceleaşi fapte, comise în perioade diferite. Atunci când judecătorii au decis să-l elibereze pe acesta, pentru că uneori banii pot fi mai influenţi decât solicitările celor care controlează justiţia, imediat, Gacikevici a fost reţinut în alt dosar. Pentru că e un caz în care toţi sunt conştienţi că, dacă învinuitul este liber, niciodată nu va mai fi pedepsit, având posibilitatea să plece nestingherit din ţară, la fel cum au făcut-o alţii care au fost în situaţia sa. La fel de conştient s-a procedat şi în cazul lui Şor când el a fost trimis în arest la domiciliu. Dar, problema aici nu e neapărat în felul în care procurorii interpretează legea, ci doar în felul în care aceştia acceptă să fie folosiţi. De toţi cei care au fost, temporar, la putere, în toţi cei 25 de ani de independenţă.

P.S. Miercuri, unul din dosarele lui Şor a fost trimis în judecată, el fiind acuzat de fraude în valoare de 5 miliarde de lei. În acest ritm, Şor, dacă nu va fi condamnat şi arestat, va fi lăsat să plece din ţară. Să urmărim!

P.P.S. Azi la Curtea de Apel Chișinău am mai primit o mostră de teatru, când Șor a fost aplaudat îndelung de protestatarii plătiți de oamenii săi să vină la Chișinău. Autoritățile i-au permis și l-au lăsat singur, doar cu bodyguarzii.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. andreW

    încrederea în justiție este ceva ce nici nu se discută.
    la fel deciziile justiției.
    și dacă cineva spune că justiția din țara lui este controlată, coruptă și penibilă, cred că ar cam trebui să i se pună niște întrebări.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *