De ce nu am lua-o de la început, dacă viața ne-o cere?
La începutul anilor ”90, nu aveam nici partide și nici ONG-uri, aveam, însă, Frontul Popular și Drujina Populară de la Ștefan cel Mare, care controlau și parlamentul, și guvernul, controlau tot. Primul parlament și primul guvern au fost cele mai moniotorizate. Și gratie acestui fapt avem Independența, Tricolorul, Stemă, Grafie Latină, Limbă Română… De ce nu am lua-o de la început, dacă viața ne-o cere?
Joc încheiat. Leancă a fos sacrificat. Se întampla joia trecută. Nu guvernul Leancă, ci Leancă-premierul, Punctul pe ”i” a fost pus în noaptea spre 12 februarie la Ambasada Rusiei din R. Moldova. La 6 zile diferență, ieri, PDM, PLDM și PCRM au votat aceeași componență a guvernului, cu o singură excepție: în loc de Iurie Leancă, Chiril Gaburici. Nu încercați să vă amintiți cine-i, pentru că nu aveți de unde, se zice că e un personaj din vechiul anturaj de afaceri al lui Voronin. Așa e sau nu, se va vedea. Ceea ce a devenit foarte clar, în urma spectacolului de ieri în Parlament, e că prin votul ”frățesc” de ieri și PDM, și PCRM, și PLDM au demonstrat că nici unul nu l-au vrut pe Leancă la șefia guvernului. Se apropiase prea mult de Europa? Devenise prea cunoscut în Occident? Intrase prea mult în rol sau devenise, poate, prea incomod Kremlinului? Posibil. Problema, însă, e alta. Că în alegeri PDM și PLDM au promis altceva decât o cârdășie politico-mafiotă cu comuniștii.
Ieri prostituată, azi deputat
Din toate câte s-au întâmplat după aceste alegeri și se întâmplă de mai mulți ani cu R. Moldova, nu rezultă decât un singur lucru: că societatea a pierdut controlul asupta puterii. Guvernările sunt de capul lor, fac ce vor, cum vor sau cum le este bine lor. Nici o restricție. În nimic. Nu se mai tem nici de lege, nici de păcat. Au deschis porțile la guvernare oricui, doar bani să ai ori slujnic să fii: ieri prostituată, bandit, hoț, killer, pungaș – azi deputat, ministru, procuror, magistrat și tot ce vrei. R. Moldova a intrat, cu foarte mici excepții, pe mâna unor sindicate criminale (deghizate politic) și a unor trepăduși și farisei, încuscriți și încumetriți între dânșii, care nu mai pun sub semn de întrebare nimic și cărora le place să se complacă în ”faza” de ”oameni politici”, deși nu au ideie cel puțin de Constituția R. Moldova. În schimb au secretare, consilieri, mașini la scară, salarii de peste 10.000 de lei, pensii grase, deplasări în străinătate și, desigur, râvna râvnelor pentru ei rămâne imunitatea parlamentară. Și acum o întrebare: la ce bun un Consiliu Național de Integritate (întreținut și acesta din bani publici), dacă pe nimeni (la nivel de partide, parlament și guvern) nu interesează, sub nicio formă, statutul moral al viitorilor deputai, miniștri, procurori, judecători, președinți etc.
Partide avem. Dar lideri?
De ce s-a ajuns aici? Când? Cum? Explicații ar fi câteva. În primul rând, suntem într-o mare criză de lideri politici. Partide avem, lideri – nu, iar cei pe care i-am avut, de-a lungul anilor, fie că au fost scoși din joc, cu foarte multă abilitate politică, din considerente concurențiale (cazul Druc), fie au fost maziliți, la voia unor ”Porți” (cazul Sturza), fie s-au compromis (cazul Roșca), ori au renunțat la lupta politică în schimbul unei cariere diplomatice (cazul Serebrian), iar cei care au încercat să se ridice din urma lor și să iasă în față, fie că li s-a dat ”peste mână” ori nu le-a ajuns curajul să meargă până la urmă (cazul Godea), sau nu au avut cu cine sau cu ce (cazul Pavlicenco) sau – de ce nu, nu au putut face față concurenței la popularitate pentru a reveni în politica mare (cazul Mocanu). Să nu uităm aici și de Nicolae Chirtoacă, un alt candidat la ”cupa” liderismului politic moldovenesc, de care își legase speranța anumită lume, dar care a eclipsat la jumătate de cale. Potrivit unor opinii din mediul intelectual, Chirtoacă a pierdut din ”creditele” pe care le avea la activ, în urma faptului că a fot trimis ambasador în SUA de către V. Voronin. O fi sau nu o fi Voronin motivul „eclipsei”, nu putem ști – lucrurile sunt la nivel de opinie, în orice caz, la alegerile parlamentare din 30 octombrie Partidul Forța Poporului, a cărui președinte este din vara lui 2013 N. Chirtoacă, a rămas sub cota de 1% la votare. Singurul, deocamdată, dintre posibilii lideri politici, rămași în cursă, (dacă va avea ambiția să crească) și care este cotat în toate sondajele de opinii, e primatul de Chișinău, Dorin Chirtoacă de la liberali, deși în perioada imediat următoare ne-am putea aștepta și la noi surprize ”pe listă”. Nu-i exclus, ca în urma noilor grații și dizgrații, care s-au produs, după ultimle alegeri, în PDM și la PLDM, să ne alegem cu alte două posibile candidaturi, capabile să intre în competiție pentru întâietate politică. E vorba de Iurie Leancă și de Igor Corman, a căror popularitate mai rămâne valabilă, chiar dacă au fost privați de cea de-a doua șansă la cârma guvernului și a parlamentului. Marile așteptări, însă, pentru dezvoltarea și schimbările de situație în sectorul politic e firesc să vină, după cum e și firesc să fie, din societatea civilă. O avem? Nu o avem?
O altfel de societate civilă
Dacă frunzărim catalogul ONG-urilor din R. Moldova, ar fi păcat să ne plângem că nu avem societate civilă, mai ales pe segmentul neguvernamntal. Există. Tot așa, după cum o avem și pe segmentul politic. Lista-i enormă, câteva mii de organizații neguvernamentale și, cu toate astea, nu avem o societate civilă, capabilă să dovedească că este mai bună decât partidele care rîvnesc puterea doar pentru ”ciolan”… Cu mici, cu foate mici excepții, dacă-i să vorbim la scară națională. Practicile de pe segmentul neguvernamnetal. din păcate, sunt și ele asemeni celor din politică, cu aceleași ”frății” și ”grupuri pe interese”. Credeți că societatea civilă, la nivelul marilor granguri, care gestionează fondurile de capital (granturi), nu își are și ea ”mafia”, corupții, ”cuminții” ei, ori ”marii ei luptărori” pentru drepturi, gata să-și dea foc în seminare și total diferiți în viața de dincolo de aceste seminare și congrese? Să ni-l amintim, în acest sens, pe Cornel Gurin (cine l-a cunoscut pe timpul activitatii sale ONG-iste) Și să-l punem alături de cel care este azi, în fruntea procuraturii generale? Om înjugat, cam atât ar fi de spus: din luptătorul, care pleda drepturi și libertăți s-a transformat în ”unealta” puterii. Lumea din ONG-urile cu putere financiară și de decizie sunt demult în frăție cu puterea și asta spune totul. Credeți că Viorel Cibotaru, noul ministru la Apărare (venit și acesta din sectorul neguvernamnetal), va fi altfel? L-ați auzit ieri în Parlament, cât s-a bâlbâit, rugat să confirme dacă mai rămâne sau nu adeptul federalizării R. Moldova? Până la urmă a evitat răspunsul. De ce? Pentru că nu-și aparține. KGB-ul sovietic a avut grijă să lase urme, inclusiv în societatea civilă. Sectorul neguvernamental, ca și cel politic, trebuie resetat, dacă vrem ca el să ”prindă șoareci”. Dacă nu, mergem pe alternative. Să ne amintim de începutul anilor ”90, când nu aveam nici partide și nici ONG-uri, în schimb exista un Front Popular și ”Drujina Populară” de la Ștefan cel Mare, care controlau parlamentul, guvernul, controlau tot. Primul parlament și primul guvern au fost ținute sub controlul străzii și monitorizate pas cu pas. Și gratie acestui fapt avem Independența, Tricolorul, Stemă, Grafie Latină, Limbă Română… De ce nu am lua-o de la început, dacă viața ne-o cere?
