De ce lumea are nevoie de mai multe Ziare de Gardă
Unii dintre noi au prins obiceiul de a denigra tot ce este autohton şi de a exalta tot ce este peste hotare: fie asta la Moscova sau ”la Europa”. Realitatea este deseori mult mai nuanţată decât ne imaginăm. Revenind în ţară, nu putem să nu apreciem şi unele avantaje de la noi în comparaţie cu ţările mai ”civilizate” din Vest: avem peste tot farmacii, magazine cu produse alimentare sau case de schimb valutar – toate cu program lung, pe când în multe oraşe europene fie trebuie să căutăm mult ca să le găsim, fie deja sunt închise, din cauza unor reguli colective de stat cu privire la ”protecţia salariaţilor”.
Un lucru în care se pare că vom depăşi în curând Europa este jurnalismul de investigaţie, care, în mass-media oficială, pare să fie pe cale de dispariţie. Gândindu-mă îndelung la ziarele germane, îmi vine greu să reperez vreunul care, constant, ar plasa pe prima pagină o investigaţie împotriva funcţionarilor corupţi. Şi nu că aceştia nu ar exista! În schimb, se observă fenomene negative cunoscute şi la noi: ziarele copiază articole unul de la altul; ştirile sunt preluate direct de la agenţiile de presă sau din comunicatele de presă ale instituţiilor de stat; editorialiştii, deseori, sunt strâns legaţi de grupurile de interese economice şi geopolitice. Astfel, parcă dirijate de o mână ascunsă, multe instituţii media ”reuşesc” să-şi coordoneze opiniile, producând uneori o situaţie similară celei din fosta URSS, când toate organele de presă urmăreau cum se pronunţă organul central, ”Pravda”, şi apoi îşi adaptau „propria” poziţie.
În schimb, media alternativă, deseori, depăşeşte cu mult cotele mass-mediei ”respectabile”. Programul american Infowars, de pildă, doar pe canalul său Youtube a trecut deja pragul de un milion de abonaţi. Mulţi jurnalişti de investigaţie care ani de zile lucraseră pentru ziare şi posturi TV prestigioase migrează spre astfel de instituţii media noi, fiind dezamăgiţi de conformismul şi lipsa de interes pentru reportaje serioase din cadrul unor redacţii vestite. În timp ce ştirile cu adevărat importante nu apar deloc sau apar cu greu în media tradiţională, se oferă cu generozitate spaţiu pentru orice mică gafă a unui politician, pentru bustul semidezgolit al oricărei actriţe sau pentru a x-a inaugurare a unei clădiri publice de către un politician avid de atenţie.
Între 11 şi 14 iunie a avut loc conferinţa anuală ”Bilderberg”, la care, în lipsa jurnaliştilor, într-o atmosferă de confidenţialitate, s-au întrunit peste 140 de membri ai elitelor financiare, media şi politice mondiale. Deşi întâlnirea şi participanţii sunt anunţaţi public chiar de organizatori pe pagina lor web (cu toate că multe ţări de origine ale participanţilor au legi care interzic explicit întrunirile secrete (”private”) ale funcţionarilor publici cu omologii lor din alte ţări – în SUA, bunăoară, legea lui Logan), practic toate ziarele nici n-au pomenit despre conferinţă, nu să mai fi trimis reporteri spre zona ermetic închisă de forţele speciale.
Sau un caz recent din SUA: Shona Banda, bolnavă cronic cu sindromul Crohn, a fost arestată şi riscă până la 30 de ani de închisoare pentru că se autotratează cu ulei de cânepă; după ce fiul ei de 11 ani a povestit la şcoală, negândindu-se la nimic rău, că uleiul ăsta îi ajută mamei sale.
Victimele nedreptăţilor, în lumea civilizată, se găsesc uneori într-o situaţie mult mai dificilă decât la noi. Or, la noi, cel puţin, marea majoritate are o suspiciune sănătoasă faţă de autorităţi şi este mai înclinată să-i dea crezare victimei corupţiei din sistemul de justiţie sau victimei unui abuz de putere. În lumea ”civilizată”, însă, unde oamenii au uitând deja de jurnalismul de investigaţie şi mulţi dintre ei mai cred că media tradiţională şi purtătorii de cuvânt îi informează adecvat despre realitate, victimele riscă să fie izolate, ca fiind personaje ”suspicioase”, care sunt singure vinovate într-un sistem atât de perfect.
