Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce Diaspora NU va…

De ce Diaspora NU va avea deputatul său

O companie de sondaje a chestionat telefonic 599 de reprezentanţi ai Diasporei şi a concluzionat că 51% (vreo 300 de intervievaţi) dintre cei plecaţi din R. Moldova pentru a-şi salva familiile de sărăcie nu mai visează la nimic altceva decât la votul uninominal, pus în aplicare la următoarele alegeri parlamentare.

De la începutul campaniei de promovare a votului uninominal, în cele 31 de corturi instalate în mai multe localităţi ale republicii, au fost colectate doar 530 mii de semnături, în favoarea schimbării procedurii de alegere al Legislativului, dar organizatorii campaniei susţin că deja 75% dintre cetăţeni sprijină intenţia alegerilor uninominale. De altfel, niciun cort din cele 31 nu a fost instalat în stânga Nistrului, deşi iniţiatorii proiectului de lege susţin că şi cetăţenii R. Moldova care locuiesc acolo vor putea avea deputatul lor.

Chiar dacă cifrele se bat cap în cap, campania continuă, fiind implicate în ea personalităţi din ce în ce mai colorate. Sunt aduse argumente de felul celui că Primul Parlament al R. Moldova a fost ales în baza aceluiaşi sistem de vot şi că în mai multe state cu democraţie avansată, precum SUA, Anglia sau Franţa, sistemul de vot uninominal funcţionează eficient. Da, să nu uit. Ni se mai spune că, în R. Moldova, şi primarii sunt aleşi anume în baza listelor uninominale. Candidează oricine, dar câştigă cel care obţine mai multe voturi. Dar, subiectul primarilor „independenţi”, afiliaţi ulterior partidelor puterii, este unul aparte.

În aceste zile de mare grabă electorală, alegătorilor nu li se spun şi alte lucruri, importante pentru o informare complexă despre adevăratele intenţii ale PDM. Bunăoară, nu se spune că alegerea acelui prim Parlament, în februarie-martie 1990, a avut loc în baza sistemului electoral majoritar. Atunci, Partidul Comunist al Moldovei era singurul abilitat să participe la alegeri, iar candidaţilor opoziţiei li s-a permis să participe ca independenţi. Aşa au fost aleşi 371 de deputaţi, independenţii Frontului Popular repurtând atunci o victorie importantă. În 1990, însă, erau alte condiţii: se destrăma URSS, nu exista exodul, iar societatea, pentru prima dată, respira altfel de aer, care părea că are gustul libertăţii. La 17 aprilie, se împlinesc exact 27 de ani de la prima şedinţă a Primului Parlament. În acest răstimp, partidele politice care s-au perindat pe la guvernare au reuşit să se compromită, cele care s-au aflat mai tot timpul în opoziţie şi-au demonstrat incapacitatea, iar exodul a măcinat şi a distrus familii. Pe acest fundal, speranţa că am putea ajunge să trăim mai bine e tot mai departe.

Cei care au iniţiat campania de implementare a votului uninominal au considerat, probabil, că anume aceste condiţii sunt propice pentru a manipula cetăţenii, spunându-le că, gata, nu partidele, ci oamenii concreţi vor schimba lumea în bine. S-ar putea că, dacă iniţiativa venea din partea unor membri ai societăţii şi nu din partea unui partid, aflat de mai mult timp la guvernare, aceasta ar fi fost mai credibilă. În condiţiile de azi, însă, e logic să ne adresăm mai multe întrebări, înainte de a accepta această idee a alegerilor uninominale, deşi, cine ne mai cere părerea? Apropo, iniţiatorii campaniei le inoculează tuturor că cei care nu susţin votul uninominal ar fi persoane care „se tem de progres, care nu vor o competiţie directă, care fug de responsabilităţi şi care îşi urmăresc doar propriile interese”. Fie cum zic ei, dar să ne răspundă, totuşi, organizatorii campaniei, la două întrebări importante: cum îşi vor alege deputatul lor cetăţenii R. Moldova din stânga Nistrului şi cum îşi vor alege deputatul lor cei din Diasporă, că asta li se promite în numeroasele spoturi publicitare, proiectate la diverse canale TV.

Potrivit datelor Registrului de Stat al Alegătorilor, în august 2016, ar fi fost înscrişi 3.237.032 cetăţeni cu drept de vot, cifra incluzând şi alegătorii din stânga Nistrului şi pe cei fără reşedinţă. Unde-s cei din Diasporă? Dacă împărţim acest număr de alegători la 101 circumscripţii electorale, obţinem că fiecare circumscripţie ar include 32 049 de votanţi. Deci, la fiecare 32 049 de alegători va reveni câte un deputat, ales de comunitatea respectivă.

În condiţiile în care nu există nişte statistici veridice despre prezenţa cetăţenilor R. Moldova în străinătate, iar reşedinţele celor plecaţi sunt dispersate prin mai multe state şi continente, cum oare vor fi constituite circumscripţii electorale, astfel încât Diaspora să-şi poată alege deputatul său? De ce să le spui acum celor plecaţi că vor avea deputatul lor, dacă astăzi nimeni în acest stat habar nu are cum ar fi posibilă alegerea acestuia?