Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De azi statul ne pedepseşte

De azi statul ne pedepseşte

Ieri a fost ultima zi în care puteau fi declarate veniturile şi achitate impozitele restante. De azi, fiscul porneşte un nou contor, pentru cei care n-au plătit la timp, n-au declarat tot, n-au reuşit.

Comunicarea mea cu Fiscul n-a fost niciodată prea bună. De aceea, în anul 2013, atunci când a fost posibilă obţinerea unei chei electronice pentru a remite declaraţiile pe venituri, am solicitat imediat acces la acest serviciu. Ţin minte ziua în care credeam că am vizitat pentru ultima dată Fiscul – obţinând cheia de acces electronic. A fost practic singura experienţă cu un oficiu fiscal în care am fost tratată ca un om egal cu toţi oamenii, cu respect şi bunăvoinţă. Apoi am depus prima declaraţie electronică cu privire la impozitul pe venit, studiind cu interes sistemul. Era încântător, uşor de accesat, dar mai ales – în boxa electronică creată de Fisc pentru mine şi pentru fiecare cetăţen în parte (pe bani oferiţi de comunitatea internaţională) existau aşa butoane cum ar fi: Mesaje, Feedback, Calendarul evenimentelor, Noutăţi, Ajutor. Simţeam că Fiscul apreciază efortul meu de a fi un contribuabil disciplinat şi îmi oferă posibilităţi nu doar de a plăti impozite şi de a depune declaraţii, ci şi de comunicare pentru o mai bună şi corectă declarare a impozitelor. Am depus prima declaraţie electronică şi am aşteptat un mesaj, o notificare, un feedback, prin care să fiu înştiinţată dacă declaraţia (prima declaraţie electronică) e îndeplinită corect şi dacă aş avea sau nu neconcordanţe sau datorii la stat. Anterior, când depuneam declaraţiile pe hârtie, primeam apeluri telefonice sau scrisori. Scrisoarea electronică de la fisc nu a mai venit, în schimb a venit termenul următoarei declaraţii. Aşa am aflat că am totuşi o datorie la achitarea impozitului, care a fost penalizată din ziua de 1 aprilie 2014, şi penalitatea a crescut ca aluatul la cald. Am îndrăznit să întreb de ce nu aş fi primit vreo avertizare, dar am greşit. Mi s-a spus că eu am obligaţii, nu şi drepturi.

Recent am urmărit pe reţelele de socializare o situaţie şi mai grotescă. Un şir de tinere din jurnalismul autohton, care s-au încumetat să dea naştere unor copii în aceste vremuri complicate din punct de vedere economic, au decis să nu suporte lipsurile cauzate de mărimea indemnizaţiei statului pentru îngrijirea copilului, şi, în orele în care copiii dormeau, se apucau de scris un articol-două, ca să poată adăvăsi un ban în plus de un scutec, de o sticluţă cu lapte. La un moment, statul, care nu ar mai exista în câţiva ani, dacă aceste mame curajoase, inteligente, educate şi iubitoare nu ar fi născut aceşti prunci, a depistat că ele nu acceptă să tragă foame dormind lângă copii, ci câştigă 1-2000 de lei în plus ca să întreţină şi piaţa „pelincuţelor”. Statul a decis imediat că aceste mame au încălcat legea subzistenţei şi le-a pedepsit, retrăgându-le indemnizaţiile.

De azi contorul penalizărilor fiscale e pornit din nou, penalizările secrete se contabilizează. Important e să plătim din plin preţul de a fi cetăţean în R.Moldova.