De 9 Mai, pe urmele lui Stalin

Pentru a pune capăt disputelor în jurul învingătorilor și învinșilor în cel de-al doilea război mondial și a face pace în Europa (trecută în 30 de ani prin două războaie mondiale), în 1949, Consiliul Europei proclamă 9 Mai Ziua Europei, decizie preluată doi ani mai târziu și de Uniunea Europeană. Sunt de atunci 68 de ani, de când în Europa e pace. Noi, care de 5 ani suntem membri asociați ai UE, ce facem de Ziua Europei?

Nu a mai rămas mult. Încă vreo 10 ani, la cei aproape 30 de când ne-am rupt de Rusia și 10 de când suntem guvernați (furați, într-o formulă sau alta de PDM și „aliații”) și vom trăi mai bine, și mai mult, și vom fi mai fericiți, și viața va fi mai frumoasă, și nu va trebui să lepădăm satele și să ne părăsim casele – de multe ori cu tot cu copii și părinți și să apucăm calea exodului, în căutarea unei vieți mai bune, fie că-i vorba de Italia, Olanda, Elveția, Marea Britanie, Franța, Germania, SUA, Australia și oriunde în altă parte a lumii. „În cel mult 10 ani, moldovenii vor trăi la fel de bine ca și europenii…”. Aceste prognoze, destul de optimiste (ca să nu zic fanteziste) au fost făcute la începutul acestei săptămâni de premierul Pavel Filip la Bruxelles, în cadrul ceremoniei de aniversare a 10 ani de la lansarea Parteneriatului Estic, la care R. Moldova este parte. Și nu a fost singura promisiune. Potrivit unui comunicat, difuzat de guvern, Pavel Filip le-a mai servit partenerilor europeni și alte câteva surprize (plăcute, cel puțin auzului), dintre care am remarca, Unu: „modernizarea R. Moldova și implementarea agendei de asociere sunt proiecțiunile strategice pentru țara noastră î următorii ani” (chiar?). Și doi: „premierul și-a exprimat speranța ca următorul guvern va rămâne angajat plenar în acest proces” (să fie vorba de „Cabinetul Plahotniuc”?) Evident, Filip nu a uitat să le ceară europenilor și niște bani, concret, „reluarea asistenței financiare pentru R. Moldova”, spune același comunicat. Să precizăm aici că proiectele UE de finanțare pentru R. Moldova au fost suspendate în legătură cu furtul miliardului. Au trecut 4 ani de la primul Raport Kroll și alți doi de la al doilea Raport. S-a găsit miliardul? Sunt hoții la pușcărie, așa după cum a cerut UE? Da sau nu? La Bruxelles, Filip a spus ceea ce i-a fost interesant să spună, europenii au auzit ceea ce ar fi vrut, mai degrabă, să vadă, nouă, acum, ne rămâne să vedem și noi când și ce va fi cu această „Europă de acasă”. Va fi? Nu va fi? Cum va fi? Când? În ce condiții? Cu România? Fără? Va reuși Europa să fie prima? Sau vine Rusia, că Dodon și duminicile, de-acum, nu mai doarme acasă, ci la Moscova.

Săptămâna de 9 mai ne-a mai demonstrat, repetat, prin predilecția rușilor pentru tunicile kaki, cadența ostășească a unor copii dresați, netrecuți prin armată, dar bine rânduiți la marș, zângănitul medalilor, panglicile Sf. Gheorghe (o profanare a Purtătorului de Biruințe, pentru că Rusia a fost și ea agresoare în cel de-al doilea război mondial), larma unor generali frustrați, care au pierdut în 1990 un război pe care îl câștigase Germaniei în 1945, roșul insolent și aclamațiile revanșarde, vociferate la „marșurile victoriei”, organizate la Chișinău de partidele antinaționale ale lui Ig. Dodon și Ilan Șor, că Rusia rămâne în stare de război cu noi și după 74 de ani de la încheierea acestuia și că ea nu va accepta nicicând ca R. Moldova să fie parte a unei Europe Mari și Unite. Chiar dacă la începutul anilor `90 Rusia a condamnat, alături de Forurile Europene, Pactul ocupaționist Molotov-Ribbentrop, Kremlinul insistă și azi, în cazul R. Moldova (prin sculele sale politice, Dodon și Șor) pe misiunea „eliberatoare a armatei sovietice”, care ne-ar fi scos de sub „ocupație fascistă” (până nu demult și româno-moșierească(?!). „Această Zi a Victoriei este specială pentru noi, fiindcă marcăm cea de-a 75-a aniversare de la eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă”. Este declarația din ajunul zilei de 9 mai a președintelui (socialiștilor) Ig. Dodon. Întrebare pentru Dodon și alții ca el: care ocupație fascistă, Igor Nikolaevici? Chiar cel puțin atât nu ați învățat în școală? Basarabia nu a fost nicicând sub ocupație fascistă, nici o zi, nici o oră, nici o clipă. Sub ocupație sovietică, da. Din 28 iunie, 1940 și după 24 august 1944, din care am ieșit (dacă am ieșit) prin Războiul de Independență din 1992. În condițiile celui de-al doilea război mondial, Basarabia a fost teritoriu de tranzit al trupelor germane spre Rusia (URSS). Nimic mai mult. Atât a fost, atât trebuie să spunem. Asta nu înseamnă că noi nu trebuie să ne solidarizăm cu statele și cu popoarele care au avut de suferit de pe urma ocupației, fie că a fost una fascistă, fie că a fost comunistă, pentru că, din nefericire, a fost și una și alta. Întrebați-i pe polonezi, ce-a fost și cum a fost, dacă cazul Basarabiei vă pare irelevant. Sau pe finlandezi. Ori pr Baltici. Pentru a pune capăt disputelor în jurul învingătorilor și învinșilor în cel de-al doilea război mondial și a face pace în Europa (trecută în 30 de ani prin două războaie mondiale), în 1949 Consiliul Europei proclamă 9 Mai Ziua Europei, decizie preluată doi ani mai târziu și de UE. Sunt 68 de ani, de când în Europa e pace. Sunt 68 de ani de când Europa celebrează, pe 8 mai, sfârșitul celui de-al doilea război mondial și comemorarea victimelor războiului, iar pe 9 Mai – Ziua Europei, ca zi de pace și unitate pe continent. Noi, care de 5 ani suntem membri asociați ai UE, ce facem? Continuăm să sărbătorim în stil sovietic (fie și pe dimensiunea stângii păro-ruse Dodon-Șor) „ziua victoriei”, elogiind, conștient sau inconștient, fapta ocupaționistă, din 1944, a armatei sovietice. Și cu 27 August, 1991, cum rămâne? Că e vorba de independență.

Acum doi ani, parlamentul a declarat 9 Mai ziua comemorării victimelor celui de-al doilea război mondial și Ziua Europei. Să fie la liberă alegere. Și a fost. Un an. De 9 mai 2019, Ziua Europei a fost trecută pe 11-12 mai. Dle Filip, cum rămâne cu agenda de asociere la UE, despre care ati vorbit la Buxelles? Cum intrăm în Europa? Cu ce? Cu „bagaje” sovietice? Nereformați? Cu „regimentele nemuritoare” ale lui Șor și Dodon? Vreți să călcăm pe urmele lui Stalin, dle Filip?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *