Cuvântul care a creat, astăzi distruge

La-nceput a fost Cuvântul… Apoi, primul om, Adam, creat din ţărâna pământului. Sau… prima maimuţă, care, în urma evoluţiei, s-a transformat în om. Pe parcursul anilor, despre ambele teorii au apărut diverse bancuri, unele mai amuzante decât altele. Cu timpul, însă, acestea s-au epuizat, venind în locul lor alte bancuri despre cântăreţi, actori şi, în sfârşit, guvernanţi. În mare parte, mass-media, şi nu doar, pune în discuţie felul de exprimare, replicile lor deocheate, coafurile sau vestimentaţia acestora.

Uneori apar discuţii despre gradul de rudenie dintre funcţionarii publici: unchi – nepoţi, nănaşi – fini, fii ai unor oameni de afaceri, care îşi fac apariţia în viaţa politică a ţării, venind cu diverse promisiuni pe care poporul le înghite sec. El înţelege că nu e vorba de viitorul lui şi, de aceea, nu-şi mai planifică ziua de mâine. Intelectualii încearcă să-şi folosească materia cenuşie, iar ţăranii continuă să muncească pământul care-i hrăneşte. Autorităţile stau relaxate, nimeni nu cere de la ele nimic. Doar atunci când se întâmplă o calamitate şi oamenii rămaşi fără bunurile pentru care au lucrat zi şi noapte cer şi ei o dată în viaţă să li se facă dreptate, «cei de la putere» ripostează indignaţi că li se cere prea mult, că ei muncesc pe brânci, că reparaţiile i-ar costa prea scump etc.

Am citit într-un articol precum că Barack Obama ar fi descendentul primului sclav de origine africană, înregistrat în SUA. Ştiind bine cu ce probleme s-au confruntat strămoşii, dar şi familia sa, viziunea şi politica acestuia bine determinate i-au făcut pe jurnalişti să-l numească “democrat loial” şi “cel mai liberal”. Mă-ntreb cum i-am numi pe guvernanţii noştri? Îşi amintesc ei oare de unde provin? Fiecare dintre ei demonstrează în faţa camerelor de luat vederi că pot să muncească la pământ, să discute cu un cărturar, să cânte sau să bea un pahar de vin împreună cu oamenii de rând, dar tot aici se termină rudenia şi prietenia dintre aceştia. În timp ce unii afirmă că strămoşii lor ar fi ţărani, iar alţii că ar fi intelectuali, aceasta nu facilitează nici viaţa unora, nici a altora, pentru că totul rămâne doar la nivel de discuţie.

Deci, ne-am întors de unde-am pornit… La-nceput a fost Cuvântul, cel care a CREAT cerul, pământul, lumina. Astăzi, tot cuvântul a rămas, doar că e cel care DISTRUGE încrederea, trecutul, destinul.

Olga Bulat

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. vera

    Da,un articol de apreciat:realitatea de ieri,de azi – in cuvinte!
    Intre “CUVANTUL” – scris cu litera mare si “cuvantul” – scris cu litera mica este o mare deosebire. Unul inseamna:putere,demnitate,respect, mentalitate de apreciat si realizare in timp, fara motivatii neclare pentru unii, care-l inteleg si i-l vad realizabil in viata de toate zilele.
    Soiurile de rudenie, pozitia lor in societate,avand in vedere: locul de munca si rangul pe care-l ocupa, determina nivelul de prosperare al acestui stat,viteza de concentrare a fiecaruia, spre folosul statului, bunastarii sale,familiei si viitorului urmasilor nostri…
    Cu parere de rau, “cuvantul” omului trecator,- scris cu litere mici, inseamna:ambitie,nepasare,lipsa unei iubiri fata de tot,ce-l inconjoara, goana dupa avere si dezmat – scapat de sub control, prin incalcarea Constitutiei acestui stat – lege paminteasca,care prin abuz de serviciu, a unor persoane, da nastere la CORUPTIE, care poarta o coroana, inzestrata cu virusii:urii si discriminarii,violentei si terorii,saraciei si boliilor netamaduitoare…
    CUVANTUL care a creat nu distruge fara vina, ci doar cuvantul omului imperfect poate sa faca asa ceva;fiindca omul pe langa mentalitet mai are si fire sufleteasca, careea ii satisface pofta,transformindu-se intr-un nesupus, rob al placerilor personale, cu o retinere in dezvoltarea intelectului, spre folosul acestui stat si omului de rand,formand mai multe clase si partide. Omul i-si da votul sau! Ei – alesii lui devin:”Surzi,neclarvasatori si excitanti” la nevoile, ce le seamana in jurul altora,distrugand frumosul din jur, omul muncitor si dezorientat in viata de toate zilele,care uneori nu mai crede nici in CUVANTUL – ignorat de toti, nici in “cuvantul”
    care inspira pacat al conducatorilor acestui popor – lipsit de cel mai elementar drept:TRAIUL DECENT – garantat de “cuvantul” scris si “scuipat”,in primul rand, din partea:JUSTITIEI,PROCURATURILOR,MAIulu,MITROPOLIE si altora ,care “marineaza” acest stat, pregatindu-l parca pentru ziua de maine – “imbracat in:chiloti si cu sticla de alcool in maina”, care striga,mai mult de opt ani in urma:”Vrem si noi sa traim, nu le luati,bucata de paine,nu distruge-ti ziua de maine!”, dar…cine aude?!
    Cuvantul creat de om: LEGEA interpretata, dar nu executata, numai el distruge, pe cand CUVANTUL care-a creat, nicicand nu distruge nemeritat si este pentru noi ,pacatosii, lasat vesnic,neschimbat!

    DAR…

    Viata continua,
    Cuvantul distruge,
    Cu butoaie de vin,
    Omul se-asigura,
    Pentru a-si alina durerea,
    Dorinta de viata,
    Dar… aspra e vremea:
    Cutitul atinge la os,
    In jur totu-i pe dos,
    Omul-sarac, nenorocos
    Arunca toate sperantele jos,
    Cuprins de durerea din suflet,
    Pe care, o stinge nestingherit,
    Cu un bocet inchis,
    Innecandu-si amarul in vin,
    Transformandu-se astfel
    Intr-un critin,
    Boschetar – fara destin,
    Lasat sa moara pe drum,
    Apasat de povara si chin…

    Ce “bine-n” Moldova traim!!

    P.S. De ce Tudor Pinzaru este lasat sa moara in strada? El nu-i boschetar!
    Suntem atitea oameni in jurul lui;cu inimi de fier,care asteptam,vazand cu ochii distrugerea unui om nevinovat,DISTRUS de acei “cocotati”, de multi ani,- creatura a CUVANTULUI sfint!

    Halal, de al nostru STAT,daca n-are “cap”!
    Cate pe unul, ne “farima”,fara mila, in tacerea omului de rand,deplina, creat, fara drept,”cuvintul” sa-l distruga…monoton,neasteptat,nerusinat!

  2. vera

    LA RASCRUCEA CUVANTULUI

    In racoarea serii
    Zapuseala se stinge
    Ca linistea tacerii
    In viltoarea vremii, –
    Framintata de veacuri
    De ploi si furtuni,
    Ce dau viata
    Rodului pamintesc,
    Incepind de la iarba
    Pana la tot cea creat
    CUVANTUL cel sfint,-
    Lasat pe pamint,
    Ce se stinge mereu
    In bezdna pamintului –
    Inundat de cuvinte bizare,
    Care lumea distrug,
    Conducand-o spre moarte
    Dupa cum vintul,in toamna,
    Frunza desprinde,
    Rotind-o in aier,
    Distrugind peizajul
    Ce a bucurat o lume –
    Lasata s-admire:
    Frumosul de pe pamint
    Ce nu se repeta,
    Prin cuvinte frumoase,
    Pline de iubire
    Pentru a da nastere,
    Dar nu a distruge,
    Pentru a ne aminti:
    Cine suntem azi
    Ce doar trecutul ne spune
    Ca cu mindrie de sine
    Sa-ntimpinam ziua de maine,
    Distrugind, nu frumosul,
    Ci raul din sine:
    Cuvantul… viata sa fie!

  3. vera

    Corect:dupa fraza “Frumosul de pe pamint
    de citit: Ce se repeta…”,
    in los de:”Ce nu se repeta…”

    Cer scuze!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *