Cumetrismul ca şansă?

Cumetrismul a devenit recent flagelul „favorit” cu care trebuie să luptăm. Ne spun acest lucru asociaţiile de moldoveni de peste hotare, funcţionarii străini, dar şi, nu în ultimul rând, prim-ministrul Iurie Leancă. Şi pe bună dreptate, corupţia şi cumetrismul merg deseori mână în mână, nu doar în sistemul politic, ci şi în sectorul privat sau în învăţământ. Pe de altă parte, accentul pus pe cumetrism schimbă uşor (şi convenabil) focalizarea de pe sectorul public pe familie.

Dacă privim înapoi în istorie, în Europa, dar şi în toată lumea, au existat perioade caracterizate prin dominaţia clanurilor, ultimele, în Occident, fiind cele din Scoţia, dispărute abia în sec. XVIII. La o analiză mai atentă, vedem că ele, clanurile, contrar antipatiei asociate astăzi cuvintelor care desemnează noţiunea dată, pot fi sisteme de guvernare care să concureze cu conceptul unui monopolist central al puterii şi jurisdicţiei, demne de a fi luate în discuţie. Atât Irlanda şi Islanda, cât şi Anglia până la invaziunea normanzilor (dar, de fapt, aproape toate popoarele europene), au avut o justiţie concurenţială şi funcţională.

Popoarele considerate primitive aveau, de regulă, un sistem de drept în care conflictele erau mediate prin instituţiile de familie. În funcţie de apartenenţa adversarilor la o treaptă inferioară sau superioară în ierarhia de rudenie, acestea au devenit instanţa care era acceptată de ambele părţi pentru a stabili dreptatea.

Bruce Benson, în lucrarea „Întreprinderea dreptului”, extrapolează următoarele caracteristici, tipice pentru multe culturi primitive: 1) grija preponderentă pentru drepturile individului şi proprietatea privată, 2) responsabilitatea urmăririi penale de partea victimei, susţinută de societate, 3) proceduri adjudecative standard stabilite din timp, pentru a evita formele violente de rezolvare a conflictelor, 4) tratarea infracţiunilor ca prejudicii materiale, pedeapsa constând în plăţi de restituire, 5) „reforme” legislative, nu impuse de sus, ci de procesul evolutiv al cutumelor şi normelor în curs de dezvoltare.

Contrar intuiţiei noastre, cultivată de sute de ani de teoria politică adversă, de la Platon la „Leviatan”- ul lui Hobbes şi până la misionarii jurisprudenţei statale de azi, un sistem de justiţie bazat pe relaţiile de rudenie nu este în sine o garanţie a anarhiei şi războiului civil. Din contra, costurile agresiunii sunt un motiv puternic pentru majoritatea societăţii de a găsi soluţii paşnice de rezolvare a conflictelor. Exemplele ţărilor din Africa sau Asia aflate într-un război civil permanent demonstrează lupta clanurilor pentru controlul asupra guvernului. Anume analiza făcută sub acest unghi explică situaţia din Somalia. Somalezii sunt un popor cu tradiţii seculare ale unui sistem de guvernare fără o autoritate centrală puternică. După ce în 1991 instituţiile statului modern s-au prăbuşit (odată cu sfârşitul perioadei coloniale), perioadele de pace şi război corelează cu încercările, mai ales din partea comunităţii internaţionale, de a restabili un guvern central. Pacea a domnit atunci când clanurile au pierdut speranţa unui guvern „funcţional”, văzându-se nevoite să găsească aranjamente reciproc avantajoase şi paşnice. Numeroase studii, inclusiv bazate pe datele Băncii Mondiale, arată că Somalia s-a dezvoltat foarte dinamic şi pozitiv, inclusiv în domeniul infrastructurii.

Cu toată distanţa istorică şi culturală dintre exemplele de mai sus, un lucru frapează: dacă în culturile „adevărate” bazate pe clanuri tendinţa era de a expulza elementele criminogene, în democraţiile-şablon de azi pare să fie invers – oamenii cinstiţi şi muncitori pleacă, iar paraziţii rămân (până când nu va mai fi nimic de furat).


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. iurie v,stiti,voi,care calailor din d.i.p.si penitenciare

    si de cind gerhard este un nume romin ori moldovenesc,care vine sa ne tina lectii de istorie a justitiei si a felului nostrude afi,mare profesor se vede ca e daca a ajuns sa ne spune ce cred asociatiile de moldoveni despre noi,ceea care rezistam aici asa cum e dificil,ear ei,niste puslamale de nerozi cre spala fundul,si nu numai cu minile dar si cu alt orificiu,anume la alde gerharzi de astea prin toata europa,stii,d.le gerhard,pe ine ma doare in cot toate parerile,atit ale tale,cit si a asa numitor asociatii de maldavenii,curatitori de cururi englezesti,italienesti,ori rusesti,si dute la naiba in tara ta,si invatai pe debilii tai de compatrioti cum sa nu devina toti homo sexuali….ca in curind nu va avea cine sa va alinte femeele voastre tribale…cimetri nu aveti,nici fini,nici,..nici,si ce va faceti voi atunci cu demografia tarii voastre,…va trebui sa apelati la noi,…cei din triburileprimitive…dute la dracul mai…pe scurt…””european de genul ambigen

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *