Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   100 de zile de șantier:…

100 de zile de șantier: Cum să (nu) dezoligarhizezi Moldova?

În aceste zile la Chișinău se împlinesc o sută de zile din momentul în care principalul oligarh, Vlad Plahotniuc, a părăsit statul și guvernarea. Este pentru prima dată când în un personaj atât de implicat în viața politică și economică abandonează R.Moldova și nu mai revine. Este pentru prima dată când la guvernare se află o coaliție din două extreme politice: Partidul Socialiștilor (pro-Rusia) și Blocul Acum (pro-UE/SUA). Dar a plecat oare cu adevărat spiritul lui Vlad Plahotniuc din Guvern? A venit oare cu adevărat la guvernare spiritul democrației europene? Sau cel al lui Vladimir Putin? 

În aceste o sută de zile Republica Moldova s-a transformat într-un șantier enorm, toate sectoarele guvernamentale sunt în reconstrucție: justiția, ministerele, organele de forță, cancelaria de stat, dar și o mulțime de legi și norme de drept care ar urma să asigure o guvernare diferită – transparentă, integră, proactivă. 

Când pornești un șantier de o asemenea anvergură, în baza unei construcții care s-a ținut pe pilonii corupției, ai influenței și servituții politice, ai impunității și opacității, de unde ar fi cel mai corect să începi? De la demolarea pilonilor? De la instrumentele de demolare?

De la corupție. Pentru combaterea cu succes a corupției – e nevoie de organe de evaluare, calificare, anchetă, condamnare și punitate. Pe hârtie, toate aceste organe există: Autoritatea Națională de Integritate (ANI), Centrul Național Anti-Corupție (CNA), Procuratura Anti-Corupție (PA), Agenția pentru Recuperarea bunurilor Infracționale (ARBI), și organe judiciare cu un Consiliu Superior al Magistraturii (CSM). Toate aceste organe sunt create în baza unor legi pertinente, compatibile cu prevederile normelor internaționale, dar într-un stat capturat de oligarhie niciuna nu a mai funcționat în baza unui model acceptabil, toate au fost deturnate și supuse intereselor politice. 

De la angajarea unor oameni noi? Organele de drept puteau face anchete pertinente și dosare legale doar fiind conduse de persoane integre, bine intenționate și curajoase. Dar înainte de angajări, era nevoie de eliberarea persoanelor aservite. Cum ar putea fi concediați conducătorii procuraturilor, judecătoriilor, a altor autorități publice? Fie prin cereri de demisie, fie prin prezența unor dosare bine argumentate, care ar confirma abuzurile în serviciu. Procurorul General, Eduard Harunjen, de exemplu, a refuzat timp de mai multe săptămâni să se retragă din funcție. Iar atunci când s-a retras, noua guvernare a avut alte dificultăți: rezistența Consiliului Superior al Procurorilor și rezistența procurorilor în general. Când oamenii nu vor să plece din sistem, iar organele existente nu-i pot determina să plece, de la ce începi schimbările?

De la învingerea rezistenței? Dar cum anume poți învinge rezistența unui sistem capturat și corupt, atunci când nu ai organe de drept integre? Maia Sandu a făcut mai multe declarații prin care le-a dat de înțeles celor care fac opoziție că situația se va schimba oricum. Unele declarații au fost amenințătoare, altele motivaționale. ”Moldova are nevoie în aceste momente de oameni curajoși. Oameni care să lupte contra hoțiilor și schemelor. Și acum fac apel la potențialii candidați la funcția de Procuror General: Noi am construit podul pentru un procuror reformator, curajos și integru. Dar acesta trebuie trecut de oameni cu verticalitate din domeniul justiției,” a declarat prim-ministra la 16 septembrie, în ziua în care în Parlament au fost votate în două lecturi modificările la Legea Procuraturii. Deci concursul pentru ocuparea funcției de procuror general a fost deschis, și persoana care va fi aleasă pentru această funcție ar putea debloca lupta cu corupția și schimbările atât de mult așteptate în societate. Dar cine să candideze?

Concursurile de angajare, ca și coaliția de guvernare?

În cele 100 de zile cele mai mari decepții au venit tocmai de la concursurile de angajare în Guvern, dar și mai contestat a fost modul în care au fost aleși judecătorii în cadrul Curții Constituționale. Deși vechea componență a CC a fost criticată anume pentru apartenența politică a unor judecători, de această dată președinte al CC a devenit tocmai un exponent al Partidului Socialist, fostul deputat Vladimir Țurcan. Solicitările unor autorități în adresa CC de a-și alege alt președinte nu s-au soldat cu nimic. De ce? Pentru că principiile integrității și transparenței la care țin foarte mult o parte din coaliția de guvernare, le sunt foarte străine altor membri ai acestei coaliții. La o sută de zile nimeni din cadrul acestei alianțe nu contestă că alianța nu va dura prea mult, fiind o creație politică hibridă și instabilă.

Dosarele care au sfâșiat răbdarea cetățenilor în cele 100 de zile rămân pe linie moartă: Aeroportul Chișinău, ajuns prin contracte abuzive în gestiunea lui Ilan Șor, un figurant în dosarul privind furtul miliardului, trenează. Deși Guvernul încearcă să conteste acest contract de cesionare a singurului Aeroport internațional din statul R.Moldova, la moment s-ar putea ca executivul să nu aibă cu ce-și plăti niște juriști calificați să țină piept unui litigiu internațional, deoarece bugetul e sărac și așa bani nu au fost prevăzuți. Dosarul ”furtului miliardului” este pe aceeaș linie moartă atât din cauza disfuncționalităților din sistemul de justiție, cât și din cauza unor opoziții din interiorul coaliției de guvernare. La 17 septembrie au fost reținute două parlamentare, Marina Tauber și Reghina Apostolova, figurante în raportul Kroll. Dar tocmai reținerea unor figurante mici înaintea reținerii unor figuranți mari asigură acuzații de justiție selectivă în adresa guvernării.

Cu ce se deosebește actuala guvernare de cea precedentă? 

În cele 100 de zile Vlad Plahotniuc nu a mai apărut niciodată în spațiul public, au apărut doar câteva postări pe contul său de Facebook, s-a retras prin corespondență din funcțiile de lider de partid, coordonator și parlamentar. Iar colegii săi de partid au organizat în septembrie un congres extraordinar în cadrul căruia a fost ales un alt președinte de partid, fostul premier Pavel Filip. În cadrul congresului numele lui Plahotniuc aproape că nu a fost pronunțat, dezicerea totală de fostul lider a fost evidentă. Și aici este cazul să menționăm marele merit al lui Vlad Plahotniuc: el a arătat în cei câțiva ani de guvernare cât de jos poate coborî un partid, cât de mult poate fi corupt un sistem, câtă frică poate induce un regim politic, cât de mult poate fi deteriorat sistemul de drept. Mai mulți experți spun că Plahotniuc nu a plecat totalmente din sistem, el este încă în fiecare funcționar care a comis acte de corupție, și care va opune rezistență și va încerca să rămână în funcție pentru a nu fi pedepsit după demitere. Și tocmai aici e diferența: actuala guvernare și ulterioarele care vor veni în următorii 20 de ani, probabil, nu vor mai reuși această ”performanță”. Poate după asta, dacă cetățenii vor uita despre pericolul unei oligarhii totalitare, vor accepta asemenea experiențe din nou. 

Marele șantier Republica Moldova. La moment, șantierul Republica Moldova arată dezolant. Justiția e destructurată, Procuratura la fel, locuri vacante există în toate instituțiile publice, iar cetățenii încă aleg să migreze, beneficiind de cetățenia română sau de regimul liberalizat de vize. Chiar dacă unele fotolii ministeriale dar și alte funcții guvernamentale tocmai au fost ocupate de către exponenții diasporei, de persoane care au muncit mai mulți ani în străinătate, lipsa cronică de oameni se simte peste tot. Optimismul, care a dominat primele zile de după plecarea lui Plahotniuc, pălește în contextul complicațiilor survenite în relațiile între Partidul Socialiștilor și Blocul ACUM, chiar dacă au fost consfințite într-un nou acord de cooperare, iar apropiata campanie electorală pentru alegerile locale din octombrie 2019  aduce provocări și disonanțe vizibile și în comunicarea dintre cele două formațiuni ale Blocului ACUM: PAS și PPDA. Totuși, școlile, grădinițele, spitalele, satele și orașele funcționează. Actuala guvernare este, probabil, cea mai credibilă în ochii partenerilor externi, iar deblocarea finanțărilor externe s-a făcut în termeni record. Vizitele în lanț ale actualilor miniștri în cancelariile europene și americane au arătat finalul izolării internaționale, dar și posibile șanse de dezvoltare pe termen mediu și lung. Pe termen scurt, oamenii se plâng încă de o calitate a vieții insatisfăcătoare: venituri mici, garanții sociale slabe, injustiție. 

Cum va fi la 200 de zile? 

Următoarele 100 de zile ar putea fi și mai complicate pentru actualul Guvern. În timp ce Partidul Socialiștilor se va ocupa exclusiv de alegerile locale, blocul ACUM intră în aceste alegeri ca singurul responsabil de guvernare și de bunăstarea cetățenilor. Luptele din interiorul blocului și ale alianței cu socialiștii vor trebui duse din mers, muncind și mai mult pentru asigurarea transformărilor necesare: e nevoie de și mai mulți bani pentru asigurarea plăților, de și mai multă osârdie pentru funcționarea justiției, de și mai mult zel pentru a reda încrederea cetățenilor. În paralel, vine iarna cu o posibilă problemă a gazelor rusești, cu posibile decepții ale țăranilor care nu ajung în volum necesar pe piețele externe cu fructe, legume și vinuri. Totuși, guvernarea se pare că va rămâne pe loc. Socialiștii nu ar avea argumente să rupă coaliția, căci nu ar dispune de resurse, nici de talent să conducă ei acest Guvern, fără finanțare externă, iar în prezent singurul guvern moldovean credibil în fața cancelariilor occidentale este guvernul Sandu. La moment, Maia Sandu este considerată drept o garantă a integrității atât în spațiul intern, cât și cel extern.

Peste încă 100 de zile, totuși, vin sărbătorile de iarnă, iar cetățenii R.Moldova au 2 Crăciunuri, 2 zile de Anul Nou, deci o credință dublă în magia sărbătorilor. Apoi, muncile pe șantier vor continua, iar experții consideră că repararea actualei situații ar avea nevoie de cel puțin un deceniu.