Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Cum poate fi "cuminţit" un…

Cum poate fi „cuminţit” un premier

În şedinţa Parlamentului din 13 octombrie 2011, prin voturile PLDM şi PCRM, era demis Gheorghe Mihai, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS). Tot atunci, Marian Lupu era forţat să iniţieze procedura de demitere a procurorului general, Valeriu Zubco, şi a lui Mihail Cibotaru, preşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF). Anterior, premierul Filat, într-o adresare către cetăţeni, explica nevoia de remanieri în Guvern, condiţionând chiar demisiile unor miniştri cu viabilitatea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) şi a Guvernului condus de el. Amintesc aici că acel atac furibund al premierului avea loc în perioada în care Vlad Plahotniuc reprezenta, în opinia lui Filat, “păpuşarul” din politică.

Timpul s-a scurs. Da, Gheorghe Mihai, pus în funcţie de Alianţa Moldova Noastră (AMN) şi rămas acolo prin aprobarea PL, a fost “decapitat”. La fel şi Mihail Cibotaru, de la PD, dar unul mai puţin important în raport cu alţii, cum ar fi procurorul general sau unii miniştri. PD nu s-a luptat prea mult pentru a-l apăra pe Cibotaru de atacul premierului. Nu era miză.

Cele două demisii, deşi păreau doar începutul, au constituit, de fapt, sfârşitul. Încet-încet, premierul şi partidul pe care-l conduce au bătut în retragere. Încet, dar sigur. A declarat iniţial că va reveni la demiteri, după alegerea preşedintelui, alegere care s-a extins pe durata câtorva luni. Deşi mulţi l-au crezut, se observa clar că, în acţiunile lui Filat, lipsea acea pornire din toamna lui 2011. Ciudat sau nu, “cuminţenia” lui Filat s-a produs cam în perioada în care el şi Plahotniuc s-au împăcat, iar ultimul nu mai era “păpuşar”, ci coleg de AIE.

Oricum, erau oameni care încă mai credeau că Filat va continua să fie incisiv. Pe 16 martie 2012, R. Moldova s-a ales cu un preşedinte. Se părea că acum Filat îşi va îndeplini promisiunile legate de remanieri. De atunci, însă, acţiunile sale au fost şi mai lipsite de vlagă. Deşi presa specula cu demisii la cel mai înalt nivel, cei care au căzut victimă premierului au fost doi simpli viceminiştri, care mă îndoiesc că nu au fost altceva decât nişte ţapi ispăşitori. După aceste demisii, nu am mai auzit despre remanieri, nemaivorbind despre demisia lui Zubco, care pare deja un subiect tabu.

Ce să înţelegem din tot acest spectacol? Că Filat şi Plahotniuc s-au înţeles şi au împărţit sferele de influenţă care le dădeau bătăi de cap şi care, anterior, provocaseră scandalul celor doi? Sau Plahotniuc i-a arătat lui Filat cine, de fapt, este şeful, punându-l la punct? Nu ştiu prin ce: poate prin nişte dosare de contrabandă la vamă, în care sunt implicaţi funcţionari din Guvern şi la care Zubco făcea referire când era audiat în Parlament? Poate prin altceva. Cert este că fotoliul lui Zubco pare acum mai sigur ca niciodată, că premierul şi-a arătat limitele, că în politica noastră vorbele şi promisiunile de mult au luat locul faptelor. Iar noi, deşi ştim asta, nu putem schimba nimic.

Victor Moşneag

Victor moşneag