Cum nu trebuie să fie o guvernare
Săptămâna curentă, s-a împlinit exact o lună de când guvernarea condusă de Vlad Plahotniuc a plecat. Interviurile realizate la închisoare cu Vlad Filat, cele făcute la libertate cu câțiva exponenți ai PD, cele de la spital cu un alt politician cu porumbei au conturat și mai bine tabloul care poate fi întitulat „Cum nu trebuie să fie guvernată Moldova sau ce fel de politicieni nu fac bine niciunei guvernări și niciunui stat din lume”.
Vlad Filat, în cele 3 serii de interviuri realizate la închisoare, a afirmat de mai multe ori că Vlad Plahotniuc a fost beneficiarul tuturor fraudelor financiare și că Ilan Șor a colaborat cu Plahotniuc pentru aceleași beneficii criminale, iar cei care au comis acte de injustiție în numele injustiției au fost la fel de strâns legați de același Plahotniuc.
Ar fi frumoasă această radiografie a răului care, de altfel, este incontestabilă. Dar ceea ce nu vrea să explice punctual niciunul dintre martorii marelui rău este cum a ajuns Vlad Plahotniuc să acapareze, una câte una, instituțiile statului și să le transforme în jucării la îndemâna unui păpușar.
Cel care a participat la cultivarea tentaculelor regimului Plahotniuc este Vladimir Voronin. Nu, el încă nu a recunoscut asta, dar dacă analizăm modul în care a fost menajat și favorizat businessmanul Plahotniuc în epoca comunistă, este evident că această caracatiță a fost crescută în acvariul lui Voronin.
Modul în care s-au aliniat ulterior toți torționarii de la 7 aprilie în grupa de forță a oligarhului Plahotniuc a făcut evident faptul că gruparea s-a născut și a crescut sub auspiciile clanului Voronin până nu a mai putut suporta vechiul stăpân.
Întrebarea la care nu au răspuns protagoniștii interviurilor și live-urilor din ultimele zile sună așa: De ce Guvernul pro-european condus de Vlad Filat i-a permis lui Plahotniuc să controleze justiția, procuratura, alte instituții? Răspunsul poate fi adunat din bucățele. Filat a declarat la Pro TV că a vorbit pentru prima dată cu Plahotniuc în 2009. „A intrat cineva cu un aparat de telefon, mi l-a înmânat și a zis că vrea să vorbească cu mine”, a spus Filat. Au vorbit. Apoi au vorbit de mai multe ori. Apoi Moldova a devenit, puțin câte puțin, mult câte mult, stat capturat.
Totul pare să fi început cu acel telefon. Cineva a dus un telefon privat, al unui om de afaceri, unui politician de la guvernare. Apoi cineva a transmis un card bancar. Apoi niște bilete de avion. Apoi multe altele. Interesele omului de afaceri și acoliților lui s-au împletit cu acțiunile premierului.
Probabil, niciun prim-ministru, pe care îl va avea R. Moldova de acum încolo nu trebuie să mai accepte vreodată utilizarea bunurilor unui om de afaceri. Nici aparat de telefon pentru a vorbi 5 minute, nici bani, nici bilete la meciuri de fotbal, nici castele, nici o căldare de castraveți măcar. Poate chiar premierii R. Moldova trebuie să fie obligați prin lege să nu își permită întâlniri private cu oameni de afaceri. Desigur, un dialog cu lumea de afaceri trebuie să existe, dar acest dialog trebuie să fie cel mai transparent posibil, în prezența unor monitori de integritate.
Sunt sigură că Maia Sandu e abordată și în prezent de exponenții lumii de afaceri. Sunt sigură că există oameni de afaceri foarte interesați să facă investiții de calitate. Dar, dacă totul e în interesul societății, să fie totul la vedere, în prezența unor experți în integritate. Altfel, pe urmă, aflăm că ”nu tot partidul a participat la furtul miliardului”, cum a declarat fostul ministru de Interne, Jizdan. Dar dacă un singur om din partid a comis un furt, oricum toți cetățenii au avut de suferit.
Acum, problema noilor guvernări e mai complicată decât a precedentelor. Dacă guvernul anterior a reușit să fure câteva miliarde, rămânând nepedepsiți, cetățenii au devenit extrem de intoleranți față de orice fraudă. Probabil, un leu furat azi va inflama spiritele mai mult decât un miliard furat ieri. Pentru că în cupa răbdării nu mai este spațiu. Este spațiu doar în cupa așteptărilor. Iar așteptările sunt despre integritate și bunăstare.
