Cum ne-a îngheţat Rogozin

Cu câteva săptămâni în urmă am călătorit la Kazan, Tatarstan, Federaţia Rusă, căutând urme ale deportaţilor moldoveni duşi cu 5-6 decenii în urmă. Călătoria a fost grea, deoarece tema pe care o urmăream a fost grea. Am întâlnit mulţi localnici care povesteau despre bieţii anonimi omorâţi de frig şi de foame, aruncaţi în gropi comune, despre bucăţile de trupuri şi grămezile de oase care ieşeau primăvara la suprafaţă după ce se dezgheţa măreţul râu Volga.

437-radu-editDespre deportaţi în Rusia încă se vorbeşte cu jumătate de gură. Parcă s-au mai construit nişte memoriale, s-au făcut nişte lespezi pe care au fost înscrise numele celor omorâţi de deciziile criminale ale lui Stalin, dar tăcerea e cea mai preferată stare atunci când încerci să afli despre ceea ce s-a întâmplat cu oamenii nevinovaţi. O tăcere ce stă ca o lespede de gheaţă peste numele celor dispăruţi.

În trista călătorie căutam ceva cu care să ne bucurăm ochii. Mare ne-a fost încântarea să descoperim în supermarketurile din oraşul Kazan vinuri şi divinuri moldoveneşti. O varietate întreagă, părând să fie destul de populare în zonă. Am mai întrebat localnicii ce cred despre vinul din Moldova şi toţi au remarcat că e un produs bun. Unul dintre ei chiar a zis că “e bun de încălzit iarna”.

Iernile ruseşti sunt grele. Cu toate schimbările climatice şi încălzirea globală, iernile la Kazan coboară mercurul din termometre cu mai multe zeci de grade sub zero. Pe aşa temperaturi, orice încălzeşte puţin – merită ţinut pe raft la supermarket, dar şi în casă.

Totuşi iernile la Kazan, deşi foarte reci, sunt frumoase. Pentru că oraşul a fost reconstruit, modernizat, cu blocuri frumoase vopsite în culori calde. Da, populaţia Rusiei nu îngheaţă, pentru că Rusia are gaze şi toţi supravieţuiesc.

Revenită de la Kazan, deşi era final de august, m-a urmărit o senzaţie de frig mult timp. Numele româneşti Donciu, Drăgan, Carp, Curmei, identificate pe lespezile reci din cimitirul Arhanghelskoe, îmi aminteau de iernile cumplite ale lui Stalin, pe care le-am trăit doar în povestirile victimelor rămase în viaţă.

Peste câteva zile la Chişinău şi-a făcut apariţia Dmitri Rogozin. Parcă amintindu-şi de miile de basarabeni care zac şi acum nedocumentaţi în gropile comune de pe tot întinsul Rusiei, mulţi dintre ei murind anume de frig, Rogozin a zâmbit draconic şi ne-a prevenit: “Sper să nu îngheţaţi la iarnă”. Frigul politicii ruseşti ne-a congelat mereu. Sistemul rusesc sovietic ne-a luat cei mai fierbinţi oameni şi i-a trimis la congelatorul veşnic. Nu şi-au cerut scuze niciodată. De atunci ne-au tot ameninţat cu frigul, chiar dacă noi le-am tot oferit în schimb vin, divin şi căldura braţelor de muncă, care sunt periodic respinse.

Oare vom putea judeca vreodată la rece, oare vom fi vreodată capabili să renunţăm la frigul rusesc şi să ne apucăm serios de edificarea unui sistem alternativ de încălzire, dar şi de comercializarea bunurilor pe pieţe alternative, de utilizarea forţei de muncă pentru reconstruirea Moldovei şi nu a Moscovei? Atunci, poate, morţii moldoveni din Siberia se vor simţi răzbunaţi.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Mihai

    Nu vom renunta curand la frigul rusesc, Alina. Am scapat de Ciorescu(Vor-on-in) si am dat peste Contrabandist si Papusar. Am ajuns la varsta cand ochii necesita primii ochelari, iar in 1989 eram un baiat de 18 ani, atunci cand am cerut Limba, Alfabet, Libertate. Am primit ceea ce avem azi. Din pacate. Dar soarele inca lumineaza, suntem vii. Lupta continua.

  2. Deportatul

    De la Rogozin, Rusia, nici nu ne puteam aştepta altceva. Nu-i de mirat.
    E altceva – comporatrea la “ai noştri” guvernanţi!
    Ce oare nu s-a ştiut că Rogozin se laudă că a adus aici cazaci ruşi “voluntari” să lupte împotriva limbii române şi grafiei latine, că personal a luptat cu automatul în mână?
    În şcolile din RM nici la istorie nu se vorbeşte despre crimile comunismului, despre deportări, foametea organizată cu amănunte de la faţa locului. Lista deportaţilor în acele 4 volumuri “Cartea Memoriei” despre deportaţi este incomplectă. Pedagogii de istorie şi elevii gimnaziilor, liceilor nici nu încearcă să complecteze acele liste, să ia mărturii la cei puţini deportaţi, martorii localnici despre acele vremuri.
    Cetăţenii manipulaţi au votat masiv pe “Ciorescu(Vor-on-in)” şi pe “Contrabandist si Papusar” (care sunt urmaşii lui “Şmecherilovici” şi a lui “Ciorescu”).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *