Cum ar fi vorbit Václav Havel cu Vladimir Iuraş

Decesul lui Václav Havel a întristat multă lume, a pus pe gânduri o altă bună parte dintre pământeni, i-a bucurat pe duşmanii săi, i-a lăsat muţi pe admiratorii carierei sale politice, dar şi ai scrisului său… Pe mai mulţi dintre noi, în R. Moldova, ne-a făcut să regretăm că nu avem acum o astfel de personalitate, care ne-ar salva de incertitudinile politice.
Viaţa lui Havel este descrisă în sute de file, iar moartea sa, cu siguranţă, va aduce în prim-plan alte episoade celebre despre acest om greu de asemănat cu reprezentanţii lumii politice de la noi. “A condus opoziţia intelectuală cehoslovacă în timpul ocupaţiei sovietice. A fost unul dintre spinii Moscovei pentru mai mulţi ani, fără a recurge la violenţă”, scrie în aceste zile presa despre cel care, acum, pleacă spre alte tărâmuri.

Astăzi, când R. Moldova a ajuns să fie administrată de orgolii şi nu de lege sau de bun-simţ, liniştea din preajma cortegiului funerar al lui Havel sugerează nelinişte în sufletele celor pentru care acesta constituie un model de luptă şi de viaţă. “Spinul Moscovei” care ne lipseşte…

Asculţi, bunăoară, discuţia lui Vladimir Voronin cu trimisul de la Tiraspol al lui Evgheni Şevciuk. Între timp, devine clar că imprimarea convorbirii este una autentică. Doi bărbaţi, dintre care un ex-şef de stat, vorbesc despre bani şi despre sprijinul Rusiei. Voronin recunoaşte, cu suferinţă, că partidul său, ajuns în opoziţie, nu mai are bani. El se plânge că, la ultimele alegeri locale, comuniştii au fost săraci – lipiţi pământului… De fapt, această declaraţie a lui Voronin spune clar că, ajungând sus, partidele se căpătuiesc nu doar cu putere, ci şi cu bani. În cei 8 ani de guvernare, presa a scris în repetate rânduri că PCRM fură, că membri de frunte ai formaţiuni se îmbogăţesc pe seama statului. Pentru cititori, astfel de articole păreau incitante sau chiar distractive, cei de la putere, însă, niciodată nu au recunoscut că fură. Chiar dacă au plecat în opoziţie şi, se pare, nu mai deţin controlul deplin asupra procuraturii şi justiţiei, cele din urmă nu au reuşit să demonstreze până acum cel puţin un caz de sustragere ilegală de fonduri, comis de cei care s-au aflat la putere timp de 8 ani de zile. Astfel, şi recenta destăinuire a lui Voronin, despre sărăcirea partidului său, după plecarea de la putere, nu a provocat prea multă nelinişte în societate.

Şi cel de-al doilea subiect abordat – sprijinul Rusiei, conţine note sugestive. Tot Voronin i se plângea trimisului de la Tiraspol că, după ce a plecat de la putere, Moscova nu mai ţine cont de el şi de partidul său. Altfel spus, Moscova acceptă să discute cu oamenii puterii, evitându-i pe cei mai slabi. Să întoarcem, deci, ochii spre putere şi să înţelegem, în sfârşit, pe cine mizează acum Moscova…

Şi Havel a fost, câteva mandate consecutive, preşedinte în ţara sa. Cum vă imaginaţi un astfel de dialog al ex-preşedintelui Havel cu trimisul unui regim separatist?

Curate stupidităţi, în contextul vieţii acestui om, par şi alte mesaje ale unor oameni politici de la noi. Luni, bunăoară, “Ultimatumul de bun simţ” al lui Dodon ne-a demonstrat încă o dată cât de distractiv e să fii politician în R. Moldova. Frământat de complexe şi nemulţumiri, ieşi dintr-un partid şi începi a înainta mesaje ultimative altor formaţiuni, aflate la guvernare, fără a te întreba, cel puţin, care ar fi valoarea reală a ta.

Sau declaraţia lui Marian Lupu, făcută ieri la Moscova, potrivit căreia ,,nu există contradicţie între integrarea europeană a R. Moldova şi activitatea în cadrul CSI”, ce o fi însemnând oare? Cum poţi pretinde că sprijini democraţia şi integrarea europeană, rămânând “într-un colhoz” cu Belarus, Federaţia Rusă sau Ucraina?

Adevărată catastrofă. De altfel, Samuel Beckett i-a dedicat lui Havel una dintre celebrele sale piese, «Catastrofa». “Vă scriu toate acestea pentru a Vă mărturisi tulburarea pe care am trăit-o, aflându-mă în închisoare, când soţia mi-a povestit în prezenţa unui gardian – o întâlnire de o oră, din cele patru permise pe an – că la Avignon a avut loc o serată de solidaritate cu mine şi unde s-a jucat pentru prima dată piesa Dvs. “Catastrofa”. Această veste mi-a dat pentru mult timp un sentiment de bucurie şi calm existenţial, care m-au ajutat să supravieţuiesc în atmosfera mizerabilă a închisorii”, i-a scris Havel lui Beckett, atunci când a aflat despre faptul că piesa “Catastrofa” i-a fost dedicată.

Aneta Grosu, 
aneta@zdg.md