Cultul diplomelor
Pe lângă devalorizarea banilor (inflaţia), suntem martori ai unui proces similar de depreciere a unui alt tip de hârtii: diplomele universitare. Simptomele sunt multiple. În primul rând, tendinţa tineretului de azi de a obţine cât mai multe concomitent. Universităţile autohtone se bat pentru studenţi şi jonglează cu diplome de peste hotare. Astfel, studiind la diferite universităţi din R. Moldova, studentul poate obţine şi diploma unei universităţi europene sau americane. Pentru a-şi asigura un loc de muncă profitabil, mulţi studenţi cred că e bine să studieze două specialităţi diferite. Pe de altă parte, chiar în Occident, posedarea uneia sau mai multor diplome nu numai că este departe de a semnifica un viitor garantat, ci chiar dimpotrivă! În Germania, bunăoară, studierea unor anumite specialităţi, în umorul popular, se asociază cu “profesia” de taximetrist sau vânzător de crenvurşti.
Această situaţie este în special dureroasă într-un mediu ca învăţământul. Mai ales în Europa, în perioadele greacă şi romană şi mai târziu, în Evul Mediu, prin deschiderea şcolilor pe lângă biserici şi mănăstiri şi înfiinţarea sistemului universitar, spaţiul educativ a avut, cu adevărat, conotaţii nobile, legate de căutarea adevărului şi perfecţionarea caracterului. În societăţile de astăzi, a rămas doar ecoul acelor şcoli. Bineînţeles, unii manageri din Educaţie, şi în R. Moldova, profită de această aură din trecut: prin desemnarea, în vechea latină, a unor lucruri banale, prin pomparea parafernaliei “antice” prin birouri. Totuşi, realitatea este greu de camuflat. În ciuda cuvintelor frumoase, ca şi în politică, realitatea este una trivială.
Universităţile de astăzi, treptat, se transformă într-un apendice al sistemului şcolar: un mecanism prin care contribuabilii (sau “cumpărătorul” diplomei într-o instituţiei privată) sunt jecmăniţi în numele ştiinţei şi educaţiei. Funcţia principală a universităţilor, ca şi a şcolilor, este similară celei din URSS: producerea unei mase de “cetăţeni” docili, îmbibaţi cu valori etatiste. În locul testării cunoştinţelor, diplomă devine o garanţie pentru viitorul birocrat sau angajat al unei importante corporaţii că va îndeplini sarcini plictisitoare, fără gândire critică şi inovativă, într-un spirit conformist şi colectivist (deseori eufemizat prin termenul “spirit de echipă”, întrucât deja a dat dovadă de acest spirit, trecând prin anii de şcolarizare).
Chiar dacă, şi în R. Moldova, autobiografiile oamenilor “mari”, precum Bill Gates sau Steve Jobs, sunt bestsellere, un moment crucial pare totuşi să scape atenţiei criticilor de carte. John Taylor Gatto, în cartea sa “Weapons of mass instruction” (“Arme de instrucţiune în masă”), a arătat că un element comun în viaţa multor oameni excepţionali din varii domenii este că aceştia au părăsit timpuriu sistemul standard de învăţământ, abandonând chiar şi şcoala medie, şi s-au format la locul de muncă, prin autoinstruire. Un exemplu elocvent este cel al faimosului inventator Thomas Edison, care, după ce a creat General Electric, tot restul vieţii a urmărit o politică de angajare foarte discriminatorie: a dat preferinţă candidaţilor fără diplome.
