CSJ, purgatoriul de dinaintea CEDO
La 7 februarie 2012 CEDO a luat decizia prin care a stabilit că unui grup de jurnalişti i-a fost încălcat dreptul garantat la libertatea de expresie, atunci când guvernul l-a forţat să nu publice un şir de articole şi fotografii cu privire la viaţa unei persoane publice, iar instanţele naţionale au menţinut în vigoare această hotărâre a Guvernului.
„Părţile nu au contestat faptul că deciziile instanţelor naţionale au constituit o ingerinţă în dreptul jurnaliştilor la liberă exprimare, astfel cum acesta este consacrat de art. 10 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Curtea a notat că articolele în litigiu redau informaţii în legătură cu arestarea şi condamnarea unui actor, adică poartă asupra unor fapte judiciare publice, deci publicul are interesul de a fi informat”, se spune întrun comunicat emis pe acest caz. Este vorba de un grup de jurnalişti din Germania care a scris despre un actor reţinut şi anchetat pentru consum de droguri.
Remarcăm faptul că ZdG a fost acţionat în judecată, cerându-i-se un milion de lei din partea a doi procurori, pentru informaţii care au fost răspândite de CCCEC, o instituţie publică şi legală a R.Moldova. O altă instituţie publică şi legală, Judecătoria sect. Centru din Chişinău le-a dat dreptate aproape totală acestora, dispunând despăgubirea lor cu jumate de milion de lei.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a estimat că X. este suficient de cunoscut pentru a fi calificat ,,persoană publică”, un element care, o dată reţinut, sporeşte interesul publicului de a fi informat în legătură cu unele acţiuni procesual penale întreprinse împotriva sa. Aşadar, CEDO a observat că în articolele date publicităţii nu au apărut informaţii legate de viaţa privată a actorului, ci au avut ca temă centrală arestarea şi procesul acestuia. Nu a fost utilizată nicio expresie injurioasă şi nicio informaţie deplasată”, se mai spune în comunicatul CEDO cu privire la cazul recent al jurnaliştilor germani.
Mă bucur pentru victoria jurnaliştilor germani din două considerente. În primul rând, pentru victoria lor în lupta pentru libertatea de a arăta faţa adevărată a consumatorilor drogului numit “putere”, dar mă bucur şi pentru noi, căci în acest fel ni s-a confirmat o dată în plus că la CEDO libertăţile jurnalistului sunt restabilite şi repuse în valoare.
În anul 2006 (!), adică cu 6 ani în urmă, ZdG a publicat scrisoarea unui cetăţean în care se plângea pe justiţia din Moldova, dar şi pe modul în care a fost deposedat de afacerea personală, relatând despre un scenariu raider. Deşi cetăţeanul în cauză spunea despre faptul că cei care i-au preluat afacerea aveau legături cu o persoană despre care abia se auzea că e specialist al unor atacuri raider de pomină, atunci nu am admis paralele. În timp, paralele au devenit foarte evidente, unii oameni ajungând în paralel prin structurile puterii.
Tot de atunci, din 2006, ZdG a fost acţionat în judecată în legătură cu scrisoarea acestui cetăţean despre atacurile raider. Acest proces durează până azi, adică 6 ani bătuţi pe muchie. Şi statutul pe care îl are ZdG în acest proces miroase cumva a atac. Iniţial, redacţia a fost citată ca o terţă parte, la un litigiu care dura între cei doi: semnatarul scrisorii şi grupul rival. Redacţia a acceptat din prima clipă publicarea oricărei opinii a rivalului, decisă de comun cu instanţa, dar rivalii nu au dorit nimic, decât ca ZdG să confirme pur şi simplu, că cetăţeanul e autorul de facto al acelei scrisori. În 6 ani am rupt multe perechi de încălţăminte pe acest caz, dar şi mai multe încălţări au rupt avocaţii ZdG care merg până azi prin instanţe cu acest dosar.
Numai că între timp, statutul ZdG în acest dosar s-a schimbat atât de radical, aşa cum se schimbă starea unei firme după un atac raider. Deci dacă din 2006 până în 2010 ZdG era citat doar ca o terţă parte, cu 2 ani în urmă, atunci când nişte persoane din anturajul firmei acuzate de acte raider au ajuns în legislativul R.Moldova, ZdG a devenit imediat un pârât de la care s-a cerut nu o dezminţire, ci o recompensă materială de zeci de mii de lei.
Este greu de înţeles de ce o firmă nu se simte lezată deloc, timp de 4 ani, iar peste 4 ani, când aliaţii îi ajung în Parlament, firma se simte lezată deja de o sută de mii de lei. Dar problema firmei ar rămâne doar a firmei, dacă justiţia din R.Moldova nu ar avea o problemă şi mai mare, una gravă, cronică şi recidivantă.
De la o vreme, observ că de cum apare un dosar împotriva ZdG, de la redacţie se cer neapărat zeci şi sute de mii de lei pentru prejudicii, pe care judecătorii le admit aproape imediat, ceea ce nu ni s-a întâmplat niciodată până în 2010. Acum multe dintre dosarele ZdG au ajuns aproape de finalitate, la Curtea Supremă de Justiţie, la purgatoriul de dinaintea CEDO.
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
