Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   7 Aprilie: Cruce şi blestem

7 Aprilie: Cruce şi blestem

Mai sunt două luni şi avem anul de la evenimentele din 7 Aprilie. Deocamdată, însă, niciun  condamnat. Jertfele rămân în aşteptare, iar criminalii şi speculanţii revoluţiei fac parade de presă.  Absurditate totală: Tribunalul de la Haaga a judecat mai repede crimele unui mare război, decât tribunalele de la Chişinău ororile unei mici revoluţii.

Dosarul 7 Aprilie rămâne mai mult o întrebare decât un răspuns. Toţi anchetaţii pledează nevinovaţi. Fie că sunt «martori» sau «bănuiţi». Deşi toţi sunt gradaţi (mai mult din slugărnicie), niciunul încă nu a avut curajul rangului să recunoască, cel puţin cu jumătate de gură, că a greşit sau a admis vreo eroare. Toţi se justifică. Se dau făcători de pace. Deşi recunosc – şi Papuc, şi Botnari, şi Voronin, şi Ţurcan, şi Tcaciuk, şi  Morei, că au fost parte, în acele zile fierbinţi de aprilie, la luarea deciziilor sau executarea lor, niciunul nu-şi asumă consecinţele acelor decizii şi acţiuni. Represiunile sunt negate, deşi au existat, umilinţa, torturile, violurile, omorurile sunt considerate scorniri, invenţii, provocări, deşi au fost confirmate de martori vii şi experţi internaţionali. Din declaraţiile anchetaţilor, nici «coridoarele morţii» nu au existat, deşi acestea ajunseseră subiectul zilei pe toate site-urile de ştiri ale lumii. Strasbourgul şi Bruxellessul au «alergat» la Chişinău. Au stat de vorbă cu presa, au dat de martori, au discutat cu victimele, au coborât în subsolurile poliţiei, au adunat mai multe probe şi au rămas uluiţi: deşi Voronin pleda semnarea unui Acord de asociere cu UE – niciun respect pentru lege, ca pe timpul lui Stalin.

Creştini barbari

Toţi «martorii», de la Papuc încoace, operează în instanţă şi în faţa presei cu aceleaşi argumente: «protestele au fost o tentativă de lovitură de stat», iar deciziile conducerii de vârf au fost «corecte şi legale». Drept probă aduc faptul că «nu s-a tras în mulţime». Lumea aşteaptă de la ei pocăinţă, iar ei pretind lauri. «Decizia preşedintelui Voronin de a nu interveni în forţă a fost una …creştinească”, declara marţi ex-secretarul Consiliului Suprem de Securitate, Ion Morei. Voronin o ridică şi mai sus: «toate clădirile astea la un loc (Preşedinţia şi Parlamentul) nu costă nimic în comparaţie cu o singură viaţă de om». Vă îmaginaţi, câtă făţărnicie şi cinism politic camuflat? Te pomeneşti că, mâine-poimâine, Biserica Rusă se mai alege cu un sfânt Vladimir, cel mai probabil, «Vladimir Binefăcătorul».

Da, este adevărat, nu s-a tras (am fost în miezul evenimentelor din 6 şi 7 aprilie). Dar acest lucru nu s-a făcut din două considerente, care nu au nimic în comun cu evlavia creştină. Unu: nu s-a tras pentru că interesul comuniştilor a fost să facă paradă din vandalizarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei, pentru a-şi putea acuza oponenţii de «tentativă de lovitură de stat», ceea ce şi fac. Şi doi: nu s-a tras pentru că, dacă s-ar fi vărsat sânge, regimul trebuia să-şi depună mandatul.

În faţa blestemului

Ceea ce nu şi-au permis să facă comuniştii în plină zi, au făcut-o în plină noapte, pe 7 şi după 7 Aprilie. Sute de tineri, băieţi şi fete, luaţi din stradă, scoşi din clase şi aule, vânaţi în transport, ridicaţi din somn etc, au fost băgaţi în subteranele poliţiei, unde bătaia a fost soră cu moartea. Departe de ochii lumii şi fără martori. S-a făcut fără ştirea lui Voronin sau a lui Papuc, Zubic,  Reşetnikov…? Putea, prin fantezia unui sergent sau locotenent de poliţie, să apară «coridoarele morţii» şi violurile, şi «spânzuraţii», şi «înecaţii», şi «sinucigaşii»? Întrebaţi-l pe Botnari de ce, după 7 Aprilie, el şi complicii săi, au trecut la «civil», toţi în negru, ca nişte torţionari sadea? Nu cumva din considerente de spirit creştinesc? Întrebările rămân. În locul anchetatorilor, eu i-aşi cruţa de mai multe chinuri şi poveri, cerându-le un singur lucru: să jure prin blestem, pe ei şi copiii lor, că sunt curaţi. Să vedem cât curaj vor avea în faţa blestemului, că în faţa Crucii sunt farisei.

Unde e Femida?

Marţi, prin decret prezidenţial, i-a fost retras mandatul de judecător de instrucţie lui Mihail Drosu, de la Judecătoria Buiucani, implicat în ilegalităţile din aprilie. În baza cererii personale. După ce Consiliul Superior al Magistraturii i-a refuzat prelungirea mandatului. Este singurul (pocăit sau condamnat?). Bună, rea decizia? Iată o opinie de pe www.zdg.md, a unui conaţional de-al nostru stabilit în SUA: «Ce prostologie.. La noi, în SUA, un judecător federal a ajuns la puşcărie pe 15 ani fiindcă a depus mărturii false, iar în RM, culmea, ei sunt eliberaţi din funcţie şi nu pedepsiţi pentru crimele lor. Uite aşa creşte corupţia. Unde e FEMIDA în Moldova?». Femida balansează, probabil, între adevărul crud şi eventualitatea unor anticipate neclare sau între M. Lupu, implicat şi el în evenimentele din 7 Aprilie, şi ceilalţi parteneri AIE care au acum mai mult grija unui monument evenimentelor din aprilie, decât cea a victimelor represiunilor din 7 Aprilie. Fiecare cu interesul său.

Petru Grozavu,
petru.grozavu.zdg@gmail.com