Cronicarii de la „Mesager”

În 1991, 27 august era într-o zi de marţi. Cu doar câteva zile mai devreme, eşuase puciul de la Moscova, iar 8 republici ex-sovietice îşi declaraseră imediat independenţa. Acum, la 26 de ani distanţă de la acele evenimente, se pare că puţini dintre noi mai ţin minte în detalii, clipă cu clipă, cum a fost sau ce se întâmpla cu adevărat în acea zi în stânga Prutului. Anii, grijile, deruta, sărăcia, iar pe alocuri şi disperarea îşi lasă amprenta asupra memoriei şi asupra felului în care, în lipsa acesteia, sunt tratate evenimentele de altădată.

Acum 26 de ani, Chişinăul, dar şi întreaga Moldovă, fierbea de dorul libertăţii, iar libertatea părea aproape de tot.

Ieri, 23 august, am încercat „să răsfoiesc” memoria acelei zile, în speranţa că aş putea revedea chipurile acelor mulţi care au decis că Moldova trebuie să se rupă din braţele URSS şi să devină liberă, independentă. Ziarele de pe timpuri ofereau informaţii exaltate despre tot ce s-a întâmplat marţi, 27 august 1991. „Sfatul Ţării” titra „Moldova şi-a declarat Independenţa”, publicând câteva fotografii de la evenimentele din centrul Chişinăului, în prim plan fiind preşedintele de atunci, Mircea Snegur, care, în cadrul unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, proclamase independenţa republicii faţă de Uniunea Sovietică.

Miercuri, 28 august, ziarul „Adevărul”, din România, titra „Moldova este independentă, anunţând că „A bătut clopotul” şi peste Prut. În colţul de sus al primei pagini, Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, semna un mesaj de încurajare către Parlamentul de la Chişinău de la toată suflarea ortodoxă românească.

Două numere consecutive ale publicaţiei „Moldova Suverană” prezentau acelaşi eveniment, publicând integral, în prima pagină, Declaraţia de Independenţă a R. Moldova. Da, acea Declaraţie răpită sau distrusă în 2009, în timpul evenimentelor din aprilie.

Ziarul „Libertatea”, din România, scria despre faptul că, la Chişinău, a avut loc „o amplă manifestare populară – Marea Adunare Naţională a Moldovei – prin care s-a dat glas bucuriei faţă de un astfel de eveniment de dimensiuni istorice, fără egal în ultimele şapte decenii”.

Am căutat, pe lângă articolele de ziar, să găsesc imagini video, secvenţe audio, realizate în acea zi când jurnaliştii de la programul informativ „Mesager”, al Companiei de Stat, pe atunci, „Teleradio Moldova”, se angajaseră să devină cronicarii evenimentelor ce consemnau renaşterea naţională a românilor basarabeni. Zilnic, erau realizate zeci de reportaje. Jurnaliştii relatau din centrul evenimentelor, făcând tot ce le stătea în puteri ca cei din Moldova, dar şi de peste hotare, să audă vocile inedite ale Leonidei Lari, Lidiei Istrati, a lui Ion Vatamanu, a lui Grigore Vieru, a lui Ion Ungureanu, a Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici. Astăzi, aceste voci au devenit doar nişte amintiri, pe care fiecare le păstrează cum poate. Aşa va fi şi de acum încolo, întrucât Arhiva Televiziunii, devenită între timp instituţie publică, s-a transformat într-o mlaştină, în care istoria noastră recentă este acoperită cu igrasie, cu mucegai. Benzi video răsturnate din cutii şi călcate în picioare de către cine şi cum poate. Nimeni nu ştie dacă acest lucru s-a făcut şi se face intenţionat. Cu siguranţă, însă, distrugerea arhivei se face dintr-o mare nepăsare, din lipsă de profesionism şi de respect faţă de istoria noastă recentă.

Astăzi, cele mai importante imagini din acele zile pot fi descoperite în puţinele filme documentare, realizate pe parcursul anilor, sau în unele colecţii private, graţie celor care au ştiut să preţuiască clipele de istorie, care doar în secvenţe video puteau fi păstrate, pentru a nu dispare nicicând din amintiri. Şi echipa de altă dată a programului „Mesager” e departe de porţile Televiziunii, mulţi dintre jurnalişti fiind chiar prea „departe”, nebănuit de „departe”. Dumnezeu să-i aibă în pază.

La 26 de ani de stat independent, transformarea în ruine a Arhivei Televiziunii Publice reprezintă un argument a ceea ce suntem, de fapt.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *