Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Crizanteme pentru deputaţi

Crizanteme pentru deputaţi

Şi dacă Plahotniuc zice: „Bine, în vară avem alegeri”, cu cine merge în alegeri electoratul pro-UE? Şi cine ne poate garanta că Plahotniuc, după alegeri, nu se va putea înţelege cu Dodon, Usatîi şi Voronin mai bine decât s-a înţeles cu Ghimpu şi cu Filat? Şi noi cu ce rămânem? Cu crizantemele?

La Chişinău, continuă să bată vântul. Şi în parlament, şi la guvern, şi la preşedinţie… Nicio claritate. Pe nicio direcţie. Confuzie generală. De „sus”, până „jos”. Într-o mai mare incertitudine şi derută, R. Moldova nu a fost nici într-un an şi sub nicio altă guvernare de la 1990 încoace. Şi încă un lucru: dreapta politică de la Chişinău nu a fost niciodată atât de hărţuită, jucată în cărţi, atât de terfelită ca în cei 6 ani de guvernare alături de PD. „Bravo” PD, „bravo” Plahotniuc. Dacă aici trebuia să se ajungă în urma negoţului secret din 2009 dintre M. Lupu şi S. Narîşkin, trimisul special al lui Putin la Chişinău (e vorba de negocierea unei alianţe postelectorale la guvernare în care PD a respins „mariajul” cu Voronin (PCRM) şi l-a preferat pe cel cu Filat (PLDM), Ghimpu (PL) şi Urecheanu (Alianţa „Moldova Noastră”), trebuie să recunoaştem că Moscova a reuşit să dea cea mai gravă lovitură posibilă mişcării de renaştere naţională din Basarabia, din toţi anii de Independenţă. Şi lucrurile sunt la vedere: pe frontul extraparlamentar de dreapta sau de centru-dreapta nu avem azi nimic „gata de luptă” în cazul unor alegeri anticipate, iar din ceea ce mai exista, până nu demult, ca miză în parlament (PL şi PLDM) nu au rămas (în urma resetărilor puse la cale de PD) nici cornuţii. Singurul dintre partidele parlamentare care ar mai putea pretinde, în acest moment, votul dreptei electorale, în caz de alegeri, ar fi, probabil, PPEM-ul lui Iurie Leancă. În rest, câmp dezgolit. „Bate vântul”. Din păcate. Şi dacă PLDM ar încerca să se refacă, ar avea şansa să renască (depinde, desigur, pe ce mâini va intra şefia partidului). Mult mai complicată ar putea fi situaţia PL-ului. Dacă descinderea de la începutul acestei săptămâni în sediul Primăriei a mascaţilor de la Anticorupţie îl au ca ţintă pe primarul general, Dorin Chirtoacă (prim-vicepereşedinte PL), s-ar purea ca PL să cadă dintr-o eventuală ecuaţie electorală. Depinde ce combinaţie a pus la cale „mister Plahotniuc”. Dacă el, în cel mult jumătate de an, va merge (indiferent din ce motive, presat sau favorizat de împrejurări) la anticipate, Ghimpu, cu siguranţă, va fi şters din lista viitorilor câştigători electorali, iar dacă Plahotniuc a avut nevoie de mascaţi doar pentru a-l forţa pe Ghimpu să joace de partea lui în viitoarea partidă pro-prezidenţială, atunci lucrurile, posibil, vor rămâne pe vechi, la condiţia de vasalitate. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Voronin, după ce Plahotniuc i-a şters de sub nas 65% din deputaţi (14), pentru a-şi crea o nouă majoritate parlamentară pro-PD-istă. Azi, Plahotniuc controlează 2/3 din parlament, controlează Guvernul, Justiţia, Procuratura, Poliţia, SIS-ul, Fiscul, Finanţele, Vămile, Anticorupţia şi tot ce mişcă sub ele. Nu e clar în ce măsură controlează armata, dar din moment ce stăpâneşte marea majoritate a membrilor Consiliului Suprem de Securitate, stă bine şi aici. Mai rămâne Preşedinţia. Pe 16 martie, expiră mandatul preşedintelui N. Timofti. Şi Plahotniuc este pus să lupte şi pentru funcţia de preşedinte. Va fi el? Va fi finul?

Deşi de la învestirea Guvernului Filip s-au scurs 35 de zile (din cele 100 de probă), „apele”, la Chişinău, nu s-au făcut mai limpezi. Şi asta, cu toate că noul premier încearcă să ne convingă pe noi şi pe partenerii noştri de dezvoltare că este pus pe treabă, iar Forul Civic a suspendat protestele până la 5 martie, perioadă în care guvernarea trebuie să se pronunţe pe marginea celor 9 revendicări-cheie ale Forului, care implică reforme în justiţie, procuratură, sistemul financiar-bancar, eradicarea corupţiei, anticipate şi o serie de demiteri din funcţie a unor şefi de instituţii, care fac partizanat politic cu puterea. Într-o săptămână, „ultimatumul” Forului expiră. Lucrurile, în esenţa lor, rămân, însă, pe vechi. Politica de cadre rămâne la cheremul PD, V. Plahotniuc continuă să-şi fortifice poziţiile în stat, reformele se fac la indicaţia „naşului” sau „finului”, şedinţele în plen – la fel, relaţiile cu FMI – îngheţate, bugetul pentru 2016 – în aer, raportul Kroll despre miliardul furat în întârziere, Filat în arest, iar Shor – la libertate… Occidentalii sunt tot mai derutaţi de ceea ce văd sau aud. R. Moldova, de la o zi la alta, devine „fenomenul” tot mai puţin explicabil. Şi nu doar pentru partenerii occidentali, dar chiar şi pentru Bucureşti. Chişinăul vrea bani, dar nu vrea reforme.

Din vizita de săptămâna trecută a preşedintelui Timofti în România – principalul eveniment politic al săptămânii, nu s-a ales nimic. Sau, tot atât de mult cât şi din cea a premierului Filip. Cei care au pus la cale vizita lui Timofti au contat, probabil, pe faptul că acesta este într-o relaţie mai „bătătorită” cu Bucureştiul şi personal cu preşedintele Iohannis şi că l-ar putea convinge să dea dezlegare la bani pentru R. Moldova. Nu s-a întâmplat. Răspunsul pentru Timofti a fost la fel ca şi cel pentru Filip: cu dragă inimă, chiar azi, nu mâine, dar am avut nişte înţelegeri şi vrem să ne convingeţi că banii vor merge în binele R. Moldova şi al cetăţenilor săi. Faceţi reforme. Exact ceea ce zic şi europenii. Şi americanii. Şi protestatarii. Dacă până la 5 martie revendicările protestatarilor vor rămâne fără răspuns, Forul Civic ameninţă cu noi proteste. Azi, însă, la Chişinău, în legătură cu deschiderea sezonului parlamentar de primăvară-vară, liderul „naşi”-ştilor (Partidul Nostru), Renato Usatîi, a anunţat lansarea unei revoluţii a crizantemelor la Parlament – un „protest paşnic împotriva unei guvernări criminale”, declară Usatîi. Potrivit acestuia, revendicarea „revoluţionarilor” va fi doar una: anticipate. Marţi, în favoarea alegerilor anticipate se pronunţa şi V. Voronin, iar eu mă întreb: şi dacă Plahotniuc, care, totuna, nu are acum bani pentru a guverna, zice: „bine, în vară avem alegeri”, cu cine merge în alegeri electoratul pro-UE, după ce Plahotniuc l-a lăsat fără partidele care să-li reprezinte: „DA” nu are în sondaje decat 7%, PPEM – 7-8%, „Dreapta”, „Platforma NU”, PAS-ul – abia au făcut ochi. Cine ne poate garanta că Plahotniuc, după alegeri, nu se va putea înţelege cu Dodon, Usatîi şi Voronin mai bine decât s-a înţeles cu Ghimpu şi cu Filat? Şi noi cu ce rămânem? Cu crizantemele?