Crime perfecte
Marţi, Voronin a recunoscut, că, despre cazul Valeriu Boboc a aflat peste o zi de la omor. „Despre moartea lui Valeriu Boboc am aflat a doua zi… că a fost găsită sub peretele Parlamentului o persoană neînsufleţită”. La 10 luni de la acea tragedie, ex-preşedintele nu a făcut un cât de mic efort intelectual ca să afle când, unde, în ce circumstanţe a decedat prima dintre victimele agresiunilor poliţieneşti din aprilie 2009.
Nu vreau să-mi imaginez care ar fi un eventual răspuns al lui Voronin în cazul în care ar fi fost întrebat despre celelalte victime, despre Ion Ţâbuleac sau despre Eugen Ţapu. Sau despre o tânără despre care s-a spus, pe 7 aprilie, că a fost intoxicată mortal? Ar fi răspuns, probabil, cu vorbele anchetatorilor de atunci, care făceau trimitere, aberant, la psihicul, chipurile dereglat, al victimelor protestelor din aprilie.
Cine poate afirma astăzi, că recentele declaraţii ale ex-preşedintelui ne-au încurajat să credem că, până la urmă, omorul lui Valeriu Boboc va fi descoperit, ucigaşii ajungând după gratii? Nimeni. Pentru că oricine este convins acum că urmele au fost şterse, iar ucigaşii nu au cel puţin coşmaruri nocturne, huzurind în linişte.
Şi cazul omului de afaceri Igor Basarab pare din aceeaşi categorie. Cum s-a întâmplat că, după primul atentat, de acum doi ani, infractorul nu a fost descoperit? Dacă era, Basarab s-ar fi aflat acum în viaţă. Printre infracţiunile nedescoperite nu sunt doar omorurile, ci şi jafurile, atacurile banditeşti, răpirile de persoane, iar tăcerea aşezată peste aceste dosare nu e din cauza faptului că crimele ar fi fost executate perfect, ci pentru că ele nu au trebuit să fie desoperite.
Am căutat statistici legate de nivelul criminalităţii în perioada de guvernare Voronin-Papuc. M-am oprit la un an oarecare, 2008. Dacă e să credem cifrelor sintetizate de MAI-ul de atunci, fuseseră înregistrate 23817 crime. Mai puţin de jumătate, doar 11359, au fost trimise în judecată, iar în 3366 de cazuri procesele penale fuseseră încetate.
În acel tabel nu există o rubrică a crimelor nedescoperite, nici a celor care au fost condamnate deja în instanţa de judecată. Lucruri superficiale care crează impresia că, ani la rând, sistemul poliţienesc a fost ocupat cu altfel de activităţi decât cele care ar fi permis descoperirea marilor infracţiuni.
Ce va urma? Greu de spus în condiţiile în care numeroşi poliţişti sunt în derută astăzi deoarece e greu să te conformezi, să treci de la un stil de muncă la altul, mai ales că crimele executate la comandă, trecute sub tăcere ani în şir, îi ţin de mâneci.
Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com
