Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Alina Radu: Corvalol pentru ministru

Alina Radu: Corvalol pentru ministru

Marţi am mers la farmacie să cumpăr un set de medicamente de primă folosinţă pentru un student aflat în străinătate. Farmacista mi-a spus că nu poate elibera niciun fel de antipiretice sau antidiareice fără reţetă de la medic, nici chiar dacă „omul ar pântecări lângă tejghea”. Oamenii din farmacie au şi simţit crampe în burtă, auzind de această restricţie. În acel moment, în farmacie a intrat o femeie palidă. Nu se ţinea de burtă, se ţinea de inimă. Şi a cerut, cu voce stinsă, corvalol – picături simple pentru dureri de cord. Biata de ea tot nu avea reţetă, avea doar inimă. Farmacista, însă, parcă n-avea inimă, ci doar diaree verbală – daţi-mi reţetă, eu nu vreau să o păţesc, umblă controale, e casă de nebuni!
Până la urmă, am identificat o soluţie, din inimă. Una dintre noi să ţină închisă uşa farmaciei, iar farmacista să vândă repede femeii corvalolul, care avea acuma o durere de inimă în plus: lipsa reţetei. Tranzacţia s-a făcut, cu ocări în glas la adresa ministrului Usatâi.

Mi-am amintit spontan de o situaţie cu o inimă şi Andrei Usatâi. Eram într-un aeroport european, în faţa unui lung zbor spre un stat african, şi mă apucase o durere în zona inimii, de nu vedeam bine nici drumul înainte, nici înapoi. Farmacii în aeroporturi nu-s, de aceea căutam cu ochii vreun personaj ex-sovietic să îl întreb de vestitul corvalol. Aşa l-am zărit pe Andrei Usatâi, doctor la acel moment, fiind şi el în drum spre un oarecare continent. I-am cerut imediat leacuri, dar nu am primit. Mi-a adresat câteva întrebări şi a constatat că aş avea o minoră problemă cu vreun nerv intercostal, care va trece fără medicamente. Apoi a vorbit de riscurile polipragmaziei. Ajunsă în savana de destinaţie, am uitat de inimă, dar n-am uitat că medicii pot trata şi fără medicamente.

Polipragmazia este o boală foarte populară în R. Moldova, dar nu a oamenilor de rând, ci a medicilor şi, deseori, a farmaciştilor. Polipragmazia înseamnă prescrierea concomitentă a unui număr excesiv de medicamente unui pacient. Toată lumea ştie că unii medici prescriu liste de medicamente mai lungi decât pomelnicele bunicii, şi, vorba parlamentarei Valentina Stratan, „încă îţi şi spune de la care farmacie anume să le procuri”. Farmaciştii, la fel de pragmatici în ale polipragmaziei, propun mereu înlocuitori sau adaosuri la pomelnicul doctorului.

Ministrul Sănătăţii, Andrei Usatâi, pare să fie antipolipragmazist. Dar sistemul suferă, de fapt, de „un buchet de boli”, cum spun medicii, şi uneori te iau boalele să vezi ce efecte pot avea unele bune intenţii.

Ca să ai o reţetă, trebuie să mergi la medicul de familie sau la alt specialist. Ca să ajungi la medic, trebuie să te programezi. Ca să te programezi, uneori nu e suficient să telefonezi, trebuie să mergi personal la clinică, căci telefoanele sunt deseori stricate, blocate, sau listele deja pline. Aşa te înscrii pentru a doua sau a treia zi. Cum e să rabzi două zile dacă ai diaree? Sau dureri de inimă? Sau de cap?

Discutam despre experienţa mea de marţi cu o veche cunoştinţă şi bună juristă. Când a auzit de procedeul „de-a ţinut uşa închisă la farmacie”, mi-a spus franc: uşa închisă înseamnă şanse deschise pentru corupţie. Şi este adevărat. Un om cu diaree pierde 10 lei pe hârtie de wc până se înscrie la medic, şi pe urmă – are nevoie de alte sute de lei ca să îşi refacă intestinul vlăguit. Nu mai bine îi dă 10 lei în plus farmacistei ca să îi elibereze antidiareicul imediat fără reţetă?

La momentul scrierii acestui text, am înţeles că Ministerul Sănătăţii a redat farmaciştilor dezlegarea la vânzarea liberă a unui şir de medicamente de primă necesitate. Cel puţin, pe pagina web a Ministerului Sănătăţii, la moment există o listă de 86 de pagini de denumiri de medicamente „pasibile de eliberare în farmacii fără reţetă”. Nu pun la îndoială necesitatea unor măsuri de responsabilizare a utilizării raţionale a medicamentelor. Dar înainte de a încerca să omorâm iraţionalii, să vedem dacă nu omorâm nişte sărmani îmbolnăviţi tot de sistem.

Alina Radu, alina.radu@zdg.md