Corupţia moldovenească în 13 puncte
Săptămâna curentă Consiliul European a scris o scrisoare de dragoste Moldovei. Nu lungă. Are doar 13 puncte. Dar dragostea se citeşte, practic, în fiecare rând. Nu, nu e vorba de dragoste faţă de Guvernul Republicii Moldova, nici faţă de clasa politică a acesteia. E despre dragostea faţă de combaterea corupţiei.
Cele 13 puncte vizează 13 probleme care se rezumă, practic, la una: transparenţă, transparenţă şi transparenţă. Moldova e săracă nu pentru că nu are bani, ci pentru că banii publici sunt furaţi pe furiş.
După ce din cel mai sărac stat din Europa s-a furat un miliard, Comisia Europeană spune că Guvernul R. Moldova trebuie să facă o ”investigaţie imparţială în cazul fraudelor bancare din 2014”. E clar? Deci ce a fost până acum – nu a fost investigaţie imparţială, ci părtinitoare, adică una care a ţinut partea hoţilor.
Nici organele de supraveghere a fraudelor bancare, plătite din bani publici să supravegheze cu adevărat, nu au supravegheat bine. Acum Comisia Europeană solicită autorităţilor moldoveneşti ”să asigure independenţa Băncii Naţionale”. Deci Banca Naţională nu e independentă, e dependentă de cineva obscur, de care trebuie să fie eliberată rapid.
Comisia Europeană mai cere ca statul să elimine ”deficitul de independenţă al sistemului judiciar prin recrutare şi promovare transparentă, bazată pe merite, a judecătorilor, de asemenea, să asigure independenţa instituţiilor de forţă şi a celor de combatere a corupţiei, iar reforma procuraturii trebuie să fie o prioritate”. Ce înseamnă lipsa de independenţă a instanţelor judiciare şi ale procuraturii, atunci când legea spune că ele sunt independente? Înseamnă că altcineva le controlează, dar nu se vede anume cine, căci nu există transparenţă.
”Uniunea Europeană este convinsă că actualele dificultăţi pot fi depăşite prin dialog între forţele politice în interesul cetăţenilor”, iar ”pentru a preveni blocajele politice pe viitor (…) să se asigure transparenţa finanţării partidelor şi transparenţa politicienilor aleşi”. Da, partidele actuale ne-au demonstrat în ultimul an că sunt capabile doar de negocieri pe furiş, iar banii partidelor actuale sunt opaci ca un subsol fără lumină. Nu e nevoie de bani, e nevoie de transparenţă, spun oficialii UE, care reprezintă cel mai transparent şi mai sigur mediu pentru cetăţenii lor. Ieri, un deputat democrat, Constantin Botnari, şi-a dat demisia. Este supranumit Costea-Borsetka, purtătorul de bani ai lui Vlad Plahotniuc, şi nu a ripostat niciodată împotriva faptului că este supranumit aşa. Am deschis pagina web a Parlamentului. Capitolul ”activitate parlamentară” al acestui deputat bogat este foarte sărac, practic cel mai sărac. CV-ul său nu este afişat, şi apare ca iniţiator al unui singur proiect de lege. Care a fost necesitatea aducerii acestui personaj în Parlament? Care a fost eficienţa acestui parlamentar? Este greu de evaluat, pentru că el a ieşit din legislativ exact aşa cum a venit – într-o tăcere suspectă.
Cităm şi din celelalte puncte rămase în scrisoarea europeană. ”Guvernul R. Moldova trebuie să prioritizeze reformele, abordând corupţia sistemică, transparenţa finanţelor publice”, e nevoie de ”îmbunătăţirea transparenţei în domeniul investiţiilor, inclusiv în sectorul energetic”.
În aceeaşi scrisoare se vorbeşte în câteva puncte despre relaţia guvernării cu presa şi societatea civilă. Este necesară ”comunicarea eficientă şi cooperarea cu societatea civilă şi mass-media”, ”amintim că libertatea presei este un element fundamental al vieţii democratice. Guvernul R. Moldova este solicitat de urgenţă să îmbunătăţească legislaţia naţională pentru a limita concentrarea media şi să garanteze pluralismul”. Dacă privim micile ecrane, descoperim un pluralism pe cale de dispariţie. Şi a început să dispară tocmai atunci când societatea a fost minţită că în R. Moldova au venit investiţii în televiziuni care vor asigura pluralismul. Însă, investiţiile intransparente au adus doar televiziuni, dar au omorât jurnalismul liber.
Şi, în final, cităm punctul numărul 1 din scrisoarea europeană: ”Consiliul European urmăreşte de aproape situaţia din R. Moldova”. Pentru că Moldova s-a angajat, prin Acordul de Asociere, să fie transparentă. Şi UE iubeşte nu doar transparenţa, ci şi respectarea angajamentelor asumate.
