Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Constituţia, alături de Biblie

Constituţia, alături de Biblie

Alegerile s-au încheiat. Lupta pentru putere încă nu. Şi după trei săptămâni de la scrutinul electoral din 29 iulie, avem tot atât de multă claritate vizavi de actul guvernării 2009—2013, câtă o aveam şi până la începerea negocierilor în formatul «3 plus 1». Parcă în 2005 a fost altfel?

Există, fără îndoială, şi anumite explicaţii «tehnice» vizavi de confidenţialitatea negocierilor «în patru», deloc lipsite de riscuri, care nu ar trebui neglijate, însă, dincolo de aceste explicaţii, te prinzi la gândul că nu există nicio garanţie că ceea ce discută «cei patru» ar putea fi acceptat, unanim, şi de «al cincilea». Sau, şi mai grav, că negocierile s-ar putea purta în jurul ipotezei lansate tocmai de acest «al cincilea», adică de V. Voronin, care, vrem sau nu, îşi are şi el rolul său în acest scenariu post-electoral. Problema succesorului la funcţia de şef al statului este, de fapt, ceea ce leagă mâinile Alianţei şi lasă, deocamdată, netransparente tainele negocierilor. Va fi mai multă claritate după ce a revenit Voronin de la mare? Posibil. Dacă deciziile de dincolo de Chişinău au fost de natură ca Voronin să plece, fără să pretindă mai mult decât îi va oferi Alianţa, Voronin va pleca. Iar dacă se va ambiţiona să o facă în continuare «pe importantul», înseamnă că «comunistul nr.1» mai are trecere în exterior. Şi nu ştiu dacă numai în Est. Vizita de zilele trecute la Chişinău a şefului diplomaţiei israeliene, Avigdor Liberman, anticipată, de altfel, de vizita preelectorală a lui Voronin la Ierusalim, unde cei doi s-au întâlnit, provoacă şi ea anumite suspiciuni vizavi de caracterul negocierilor în aşa-zisul «format lărgit, 4 plus 1», chiar dacă această vizită a fost anunţată ca una neoficială. Dacă ţinem cont că Putin şi Medvedev s-au concentrat masiv în timpul de la urmă, în politica lor externă din spaţiul ex-sovietic, pe marile fronturi evreieşti din Rusia şi din diasporă, de ce am exclude varianta unui lobby pro-Voronin sau pro-PCRM în cazul acestei vizite, care, în politică, contează mai puţin dacă este una oficială sau neoficială?

Deşi a fost anunţată deja ziua primei şedinţe a Parlamentului, situaţia politică la Chişinău rămâne, oricum, incertă. Declaraţiile politice de până acum sunt mai mult ipotetice decât pragmatice. Alianţa «3 plus 1» reiterează aceeaşi declaraţie constantă că Alianţa este gata să-şi asume actul guvernării pentru 2009—2013 fără comunişti. Comuniştii, la rândul lor, după ce declarase iniţial că nu exclud pentru ei retragerea în opoziţie, anunţau acum trei zile că vor «una din cele trei funcţii principale în stat», fapt pe care experţii îl califică drept pretenţie de a reintra la guvernare în formula «coaliţie lărgită». Alte două declaraţii, Mihai Ghimpu, preşedinte PL: «Cine vrea coaliţie lărgită, s-o facă. Dar fără PL». V. Kuzmin, Ambasadorul Rusiei la Chişinău: «încă nu e clar cine va veni în R. Moldova la guvernare şi cine va pleca în opoziţie». Aşa- dar, incertitudinile rămân.

Singurul lucru cert după cele două scrutine parlamentare din 2009 e noua situaţie politică, determinată de substituirea clasei politice în eşaloanele puterii. Toată stânga (PCRM, în formula sa statutară, nu e un partid doctrinar) a rămas în afara puterii. La fel şi dreapta creştin-democrată, tradiţionala dreaptă politică. Cu excepţia clanului politico-oligarhic, PCRM, avem, cu mici excepţii, în prim-planul vieţii publice o clasă politică nouă. Şi ca vârstă, şi ca pregătire, şi ca viziune. Cel puţin aşa arată. Va fi şi una mai responsabilă decât cea sau cele care au existat până la ea? Rămâne de văzut. Dacă vor ţine la preceptele biblice despre bine şi vor avea Constituţia alături de Biblie în tot ce vor face, putem spera. În caz contrar, dacă Constituţia şi Biblia vor rămâne şi pentru ei doar decor protocolar la inaugurarea în funcţie, la ce bun schimbarea guvernelor?

Petru GROZAVU