Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Confidenţele lui Medvedev

Confidenţele lui Medvedev

Faptul că referendumul anti-Băsescu ar putea avea continuare la Chişinău era clar cu încă două luni în urmă. Cu atît mai mult acum, după ce a pierdut lupta cu Băsescu, Kremlinul caută insistent să se revanşeze pe „frontul moldovenesc”.

Vizita Angelei Merkel la Chişinău, la nici o lună de la e veniment, începe a se precipita. Nu atât de repede, ca să putem afla prea multe din ceea ce s-a discutat cu uşile închise, dar, nişte umbre de pe marile semne de întrebare, legate de această vizită, încep, totuşi, să cadă. În special, după plecarea şi venirea premierului Vlad Filat de la Moscova. Din declaraţiile de presă – deşi sumare, ale omologului său rus, D. Medvedev, devin clare mai multe lucruri şi, principalul, de ce s-a supărat atât de mult V. Filat pe mass-media care, cu ocazia vizitei Angelei Merkel, a scris că doamna cancelar vine la Chişinău să dea curs unui plan rusesc de federalizare. Filat a negat categoric faptul. Şi în cazul Merkel, dar şi în cazul întrevederilor recente de la Moscova cu Medvedev şi Putin. „Nu am discutat cu doamna Merkel despre federalizare… A fost o exagerare a presei… Şi nici la Moscova nu am discutat la acest subiect”, a tăiat-o, din scurt, V. Filat în blitz-«duelul» cu presa, la aeroport, după revenirea din Rusia. Şi dacă în cazul Merkel (din lipsă de confidenţialitate), Filat nu a prea fost de crezut, în cazul Medvedev-Putin şansele de a i se da crezare sunt mult mai mari. Medvedev, spre deosebire de Merkel, şi-a permis anumite confidenţe cu mass-media, din care a devenit clar că dacă acum trei luni (conferinţa de la Rottach-Egern, Germania), federalizarea R. Moldova mai era în prim-planul agendei diplomatice ruse, între timp, priorităţile Moscovei s-au schimbat. Federalizarea nu mai interesează Rusia. Nu-i mai convine. Nu-i mai satisface ambiţiile şi orgoliile. Moscova are o altă agendă politică pentru R. Moldova: integrarea în Uniunea Rusia-Belarus-(Kazahstan?!), cu ancorare, ulterioară, în Uniunea Euroasistică (UEA).

D.Rogozin: “Trebuie să ne gândim la o ţară mare…”

La întâlnirea cu presa, după întrevedera cu Filat, D. Medvedev nu a ascuns faptul că „aderarea R. Moldova la Uniunea Rusia-Belarus-(Kazahstan?!) este în interesul Rusiei” şi că Moscova rămâne în aşteaptarea unei decizii din partea Chişinăului. Iar asta, de acum, ne întoarce cu gândul la vizita Angelei Merkel în R. Moldova. Este foarte posibil că ruşii au obţinut de la Merkel (avocatul lor în subiectul transnistrean şi nu humai) consimţământul pentru medierea acestui proiect „unionist”, mult mai sigur şi avantajos pentru ruşi decât federalizarea, care e: unu – foarte problematică (modelul de federaţie cerut de Rusia nu există în practica internaţională şi, respectiv, are adversari), doi: cere timp şi bătaie de cap (consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului poate dura ani şi ani) şi trei: e şi scandaloasă, ţinând cont că prin federalizarea R. Moldova, Rusia vrea să-şi restabilească prezenţa militară şi politică pînă la Prut – lucru deloc simplu într-o vecinătate imediată cu NATO şi UE. Nu-i exclus, însă, şi un alt argument – că Rusia s-a săturat să mai experimenteze în gol pe „frontul moldovenesc”, după ce în 20 de ani de post-sovietism, a experimentat tot de ce poate fi în stare un imperiu în delir: separatism teritorial, inchiziţie politică, provocări armate, sabotaj, etnocid, persecuţii, război armat, război rece, procese politice, «răstignirea” şcolilor, blocaj economic, restricţii de circulaţie, taxe vamale, etc, ca până la urmă să înţeleagă că toate-s înzadar şi că singura cale reală de a pune R. Moldova pe brânci, ar fi asimilaree ei instituţional-politică. UEA tocmai asta şi este: unul din aspiratoarele politice de reabsorbţie a fostelor colonii sovietice de către fostul imperiu. Nu degeaba, cu puţin înainte de vizita premierului Filat în Rusia, emisarul special al lui Putin pentru Transnsistria, D. Rogozin, declara la Moscova că „trebuie să ne gândim la o ţară mare, la o zonă unită Euroasiatică, pentru că marea lume Euroasiatică vrea ca noi să fim împreună”. Aşa dar, „ţară mare”, cu „ţar” la Mosocva, asta se vrea Rusia. Şi caută, insistent, să prindă „trenul” bun pentru ea, într-o conjunctură favorabilă de moment: în primul rând, o Angelă Merkel loială la Berlin, un Barach Obama, preocupat de alegeri la Wla moment şi un guvern şi parlament de coaliţie, maleabile, la Bucureşti, chiar dacă ruşii nu au putut lua Cotrocenii. Nu de alta, dar din noiembrie America s-ar putea să aibă un alt stăpân la Casa Albă – republicanul Mitt Romney, pe care Putin l-a trecut deja în lista neprietenilor Rusiei, din decembrie România va avea un nou parlament şi, respectiv, un nou guvern cu acelaşi Băsescu la Cotroceni, iar în ceva mai mult de jumătate de an Rusia s-ar putea să rămână şi fără Merkel la Berlin.

Ofensiva pro-Uniunea Euroasiatică a început

Faptul că referendumul anti-Băsescu ar putea avea continuare la Chişinău era clar cu cel puţin două luni în urmă. Cu atît mai mult acum, după ce a pierdut lupta cu Băsescu, Kremlinul caută să se revanşeze pe „frontul moldovenesc” şi nu este exclus că doamna cancelar a fost delegată la Chişinău tocmai pentru a tranzacţiona noua afacere politică ruso-germană, afişată de Mervedev: UEA. Moscova vrea să ia jăratecul din foc cu mîna Berlinului. Joc. A acceptat Merkel jocul şi rolul? Nu putem afirma, dar nu e exclus, mai ales că unii experţi de la Berlin au şi făcut deja aluzii în presă că Germania ar putea ajuta R. Moldova în soluţionarea diferendului transnistrean, dacă Chişinăul ar da preferinţă Uniunii Euroasiatice, în locul UE. Care „ajutor”, băieţi, care „problemă transnistreană”, după ce R. Moldova va fi înghiţită cu totul de Rusia? Aberaţii. În ce măsură i-a reuşit dnei cancelar misiunea ei la Chişinău – greu de spus. Nu putem şti, aşa cum nu ştim nici ce i-au şoptit la ureche premierului Filat „urşii” de la Moscova, însă, nu excludem că i-au putut cere să trateze cu mai multă seriozitate propunerile Rusiei, pentru a exclude, eventual, repetarea la Chişinău a scenariului anti-Băsescu. Moscova va face presiuni mari asupra Chişinăului: şi economice, şi politice. Ameninţările cu preţul la gaze a şi răsunat deja. Mai sunt vinurile, mai este armata rusă din Transnistria, mai sunt forţele militare pacificatoare la Nistru pe care Rusia a început să le fortifice, mai sunt comandourile politice ale Rusiei dincolo şi dincoace de Nistru, care au şi fost puse deja în mişcare. Ofensiva lansată de partidele de stânga cu referendumul pro-Uniunea Rusia-Belarusi (de la Şelin până la Voronin) şi graba cu care se cere declanşarea referendumului, s-ar putea să crească într-un complot politic, de genul celui anti-Băsescu. S-ar putea. AIE, deocamdată, rămâne pe poziţii, Rusia tace, iar cancelariile europene zic că schimbarea cursului politic de la Vest la Est ar fi o greşală fatală pentru Chişinău. Ce ne facem? Urmăm sfaturile Europei, ori ne lăsăm înghiţiţi de ruşi?

Petru Grozavu