Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Condamnabil, dar... necondamnat

Condamnabil, dar… necondamnat

Vineri seara, am avut o satisfacţie morală, chiar dacă parţială, de la comunicarea cu preşedintele Nicolae Timofti, în cadrul Clubului de Presă din Chişinău, iniţiat de Comitetul pentru Libertatea Presei din R. Moldova.

Deşi avea vocea stinsă, explicând, de altfel, omeneşte, motivele acestei stări, am reuşit să desprind câteva răspunsuri care m-au lămurit, chiar dacă nu până la capăt, în mai multe frământări pe care le am în ultima vreme.

Aşa cum subiectul controversatei Comisii Naţionale de Integritate (CNI) este unul care nu a fost stins, deocamdată, am întrebat de şeful statului, persoană cu o vastă experienţă de justiţiar, dacă cei numiţi în funcţii în cadrul acestei comisii ar fi trebuit, aşa cum prevede legea, înainte de validarea lor în funcţii, să-şi facă publice declaraţiile pe venituri, proprietăţi şi interese, acestea urmând să fie,  în prealabil, verificate miticulos. Abia după verificări ar fi fost posibilă validarea. Aşa cum, la noi, lucrurile au demarat în ordine inversă, mi s-a părut foarte importantă o expertiză, chiar şi  instantanee, a şefului statului. Astfel, Nicolae Timofti a confirmat că, şi în acest caz, caii, adică declaraţiile pe venituri, interese şi proprietăţi, ar fi trebuit să meargă înaintea căruţei, adică înaintea validării membrilor CNI în Legislativ.
Declaraţia preşedintelui a fost una publică, motiv din care am încercat să-i urmăresc repercusiunile.  Turmentaţi, parcă, de vizita lui Rogozin la Chişinău şi Tiraspol, dar şi de alte evenimente oficiale, atât jurnaliştii, cât şi oficialii din R. Moldova au trecut cu vederea situaţia dificilă legată de activitatea CNI.

Astfel, comisia parlamentară, constituită pentru verificarea declaraţiilor pe venituri, interese şi pe averi ale membrilor CNI, rămâne incompletă, deoarece fracţiunea PCRM a refuzat, până la urmă, să-şi delegheze reprezentanţi în această structură. În lipsa opoziţiei, cât de credibile vor fi rezultatele verificărilor, în condiţiile în care cei trimiţi în CNI de nişte partide vor fi controlaţi de reprezentanţii acestor formaţiuni?

Pe de altă parte, rămâne incertă delegarea în cadrul respectivei comisii a unui reprezentant al societăţii civile, după retragerea Cristinei Cojocaru din cadrul CNI. Astăzi, diferite grupări de ONG, de calitate morală şi afiliere politică diferită, îşi pot trimite delegaţi în cadrul CNI, iar cei abilitaţi să-i selecteze ar putea închide ochii la defectele morale şi profesionale ale mai multor candidaţi, doar ca să bifeze, în vreun raport, că CNI a fost constituită şi mai ales că funcţionează.

Chiar şi aşa, CNI şi-a definitivat structura şi solicită Ministerului Finanţelor să aloce bani pentru activitatea propriu-zisă. S-a decis că, pe lângă cei cinci membri, care astăzi sunt doar patru, Comisia va avea 26 de angajaţi. Cum vor fi selectaţi aceştia? – e deja o altă întrebare. Chiar dacă preşedintele CNI, neverificat încă, a spus că lansarea concursului de angajare va avea loc imediat după ce Guvernul va oferi finanţare pentru activitatea instituţiei, nimeni nu poate garanta astăzi că un eventual concurs pentru suplinirea celor 26 de funcţii de angajaţi CNI va fi unul onest, obiectiv şi corect.

În acest moment am ajuns la cea de-a doua întrebare, adresată de ZdG preşedintelui Timofti, la Clubul de Presă de vineri seara: “Cunoaşteţi sau nu despre un fenomen discutat în societate – comercializarea funcţiilor în stat?”. După ce şeful statului a ezitat, făcând trimitere la lege şi la art. 21 al Constituţiei, cel despre prezumţia de nevinovăţie, a recunoscut, într-un final, că, deşi nu deţine probe, a fost informat despre acest fenomen şi cunoaşte mai multe exemple din justiţie, politică sau poliţie… Un fenomen ruşinos. Regretabil. Condamnabil, dar… necondamnat.

Aneta Grosu, aneta@zdg.md