Comuniștii: și în opoziție și la putere?
O cooperare cu PCRM în opoziție constructivă (nu semiopoziție), cu deținerea controlului asupra guvernării, nu ar fi o problemă, dacă PDM cu Plahotniuc ar fi un partener sigur pentru PLDM și PL. Din păcate, riscurile sunt mai mari decât garanțiile…
Astăzi, la Chișinău, trebuia să ajungă în prima sa vizită oficială de după investiea în funcție președintele României, Klaus Iohannis. Nu s-a întâmplat. Vizita a fost amânată pentru mai târziu, dar nu pentru că Iohannis s-ar fi răzgândit, ci pentru că Chișinăul mai este cu „poalele în brâu”. Cele 3 partide de pe aripa pro-europeană a Legislativului, PLDM, PDM și PL, rămân într-o mare dificultate: la distanță de aproape două luni de la alegeri așa și nu pot împărți la 3 principalele funcții în stat – președinția, șefia parlamentului și a guvernului și cele 16 ministere de profil, plus Procuratura, Fiscul, Vama, Anticorupția, Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiție, CEC-ul și alte instituții care, deși nu ar trebui partajate politic, rămân, în virtutea obișnuinței, la cheremul partidelor care-și adjudecă puterea. Faptul că PL insistă (cel puțin în declarații) pe schimbarea acestei reguli de joc, nu a făcut decât să complice relațiile între cei 3, negocierile au intrat în blocaj, iar riscul unui vid de putere este tot mai evident. E suficient și ceea ce se întâmplă cu căderea leului. Grav și banal, dar R. Moldova, și după 53 de zile de la încheierea alegerilor, rămâne un stat semiguvernat, fără un parlament funcțional și cu un guvern semifuncțional. În această situație, lipsită de orice claritate, care ar fi fost rostul vizitei la Chișinău a președintelui Iohanis, care-și dorește să ajungă în R. Moldova nu pentru a se îmbrățișa (chiar dacă ieri a fost Ziua Îmbrățișării) cu Filat, Ghimpu sau Lupu, ci pentru a discuta și a pune la punct strategii de integrare europeană și dezvoltare pentru R. Moldova. Cu cine să dicuți? Din aceleași motive, Chișinăul a ieșit din orar și cu prima şedinţă a Consiliului de Asociere R. Moldova-UE (19 ianuarie, 2015), tot din aceleași considerente, Polonia a suspendat acordarea pentru R. Moldova a creditului de 100 milioane Euro, destinat dezvoltării rurale, iar cu două zile în urmă Chișinăul a fost vizitat, în regim de urgență (delegații nici nu au ieșit din Aeroport) de un grup de reprezentanți ai grupurilor politice din Parlamentul European, la care sunt afiliate PLDM, PDM şi PL. Discuțiile cu V. Filat, M. Lupu și M. Ghimpu, care au durat mai mult de două ore, s-au axat pe același subiect: tergiversarea negocierilor. Sugestia a fost una: depășirea divergențelor, prin consens și crearea unei majorități parlamentare stabile PLDM-PDM-PL, care să asigure continuitate programului de integrare europeană Republicii Moldova. Nimic mai mult, de fapt, decât ceea ce se angajau să facă cele 3 partide înainte de alegeri și pentru care lucru au și fost votate. În lipsa mesajului pro-UE, nu ar fi existat niciun alt motiv real sau merit, din care acestea să fie votate.
Alianță ”pe sub poale”
Timpul trece, „negocierile” continuă, problemele rămân. Nici amânarea vizitei lui Klaus Iohannis în R. Moldova, nici riscul de a rămâne fără creditul de 100 mln. euro pentru agricultură, nici pierderea primei ședințe a reuniunii RM-UE, nici ”fuga” la Chișinău a confraților din Parlamentul European și, probabil, nici vizita Patriarhului Iecumenic de Constantinopol (dacă s-ar întâmpla să fie anunțată) nu ar putea urni din loc mersul negocierilor. De ce? Pentru că „scenariul”, despre care vorbesc tot mai mult liberalii, prevede altceva, decât ceea ce declară de două luni negociatorii. Și acest „altceva” s-a văzut în ședința de ieri a parlamentului, când M. Lupu le-a cerut colegilor din PLDM să formeze o coaliție de guvernare minoritară (?!) PDM-PLDM, fără liberali. Ce ar însemna și cum ar arăta această „coaliție în doi”? Simplu de tot. De jure, puterea în stat împărțită între PDM și PLDM, iar votul majoritar în Parlament asigurat, din umbră (de-facto) cu participarea PCRM. Deci, o guvernare camuflată, tot în 3, dar fără PL și cu PCRM pe sub poale. Joc. Nu e clar, deocamdată, care va fi prețul acestei tranzacții dintre Planotniuc și Voronin și cât îi va costa ”dubala” pe liberal-democrați, dar despre existența unei înțelegeri de culise cu comuniștii se bănuia demult. Să ne amintim poziția PCRM, imediat după alegeri, vizavi de o posibilă invitație la guvernare alături de partidele pro-UE. „Criminalii și victimele lor nu au cum guverna împreună”, declara V. Voronin, ca peste o săptămână să anunțe că PCRM nu mai este pentru integrarea euroasiatică ci pentru una europeană, iar peste altele două să ne pomenim cu decizia Biroului Politic că PCRM așteaptă să fie invitat la guvernare, dar fără PL și PSRM. Ce-i drept, Voronin se bătea cu pumnul în piept că nu va cere funcții în guvern, dar și-ar dori câteva organe de control în stat, iar dacă în 2016 i se va propune și un nou mandat la șefia statului, va fi și mai bine. Ce trebuia să însemne această schimbare de macaz? Că lui Voronin I s-a propus să între în ”horă”. De cine?
Vulpea în câmp și pielea în târg
Declarațiile comuniștilor nu au prea fost luate în serios până lunea trecută, când M. Lupu și V. Filat au recunoscut, după o nouă reuniune tensionată PLDM-PDM-PL, că negocierile au intrat în ”blocaj” și că „formatul de discuții trebuie lărgit”, pentru a da „mai multă siguranță viitoarei guvernări. Tot atunci a fost anunțat faptul că PDM și PLDM pornesc ”discuții” pentru cooperare la guvernare cu comunistii. Dialogul cu PCRM era motivat de nevoia asigurării necesarului de mandate (diferența de 6 voturi) la alegerea președintelui în 2016. Povești. Pretext. ”Vulpea în câmp și pielea în târg”- vorba populară zice. Garanții în politică, cu un an și ceva înainte, într-o problemă ca cea a alegerii sefului statului, sună cel puțin bizar. Mai ales că, până în 2016, procedura de alegere a președintelui poate fi schimbată prin referendum, iar în caz că rămâne aceeași, V. Plahotniuc ar putea (trebuie să recunoaștem că are aceste abilități) rupe comunișltilor și socialiștilot nu doar 6 mandate. Dar era nevoie de o fabulă, pentru a scoate, ca și în 2012, PL din joc și ea a fost găsită. Ce va urma? Faptul că PLDM nu a răspuns invitației de ieri a lui Lupu la o „coaliție minoritară” și a cerut amânarea ședinței Parlamentului pentru 24 de ore, ridică niște semne de întrebare vizavi de scenariul PDM. S-ar putea ca Filat să fi înțeles că alianța PDM-PLDM, cu PCRM din umbră (care, ulterior, s-ar putea să iasă din ilegalitate) nu e una lipsită de riscuri și pentru liberal-democrați. Dacă Voronin obține, cel puțin două locuri în viitorul guvern (având șefia Parlamentului), R. Moldova intră sub Plahotniuc. Pentru cât timp, e altă poveste, dar intră. O cooperare cu PCRM în opoziție, dar într-o opoziție clară (nu semiopoziție), cu deținerea controlului asupra guvernării, nu ar fi o problemă, dacă PDM cu Plahotniuc ar fi un partener sigur. Din păcate, riscurile sunt mai mari decât garanțiile. Avem experiența anilor 2009-2014. Știm cum au procedat Plahotniuc și Lupu cu Voronin după 2009, și cu Filat după 2010, și cu Ghimpu în 2012… În situația, care s-a creat, depinde ce va alege PLDM: o coaliție cu PDM și PCRM sau una cu PDM-PL la guvernare și PCRM pe rol de opoziție constructivă. Fără PL, noua coaliție, indiferent de schemă, nu va mai putea pretinde că este una pro-europeană. Contează acum ce pas va face mai departe PLDM.
