Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Comuniştii şi gravidele

Comuniştii şi gravidele

Am privit cu durere reportajele de la Troiţa Nouă. Pentru copiii din acest sat manifestarea “Adio şcoală” a avut loc în septembrie, în loc de luna mai, manifestare care nu a fost deloc festivă, ci plină de scandal şi de implicare politică. Protestând alături de părinţi pentru menţinerea şcolii, copiii de la Troiţa Nouă au învăţat o lecţie care le-a fost predată ostentativ, în mod repetat, cu titluri puţin diferite, dar foarte asemănătoare: Maia Sandu a închis şcoala, Coaliţia proeuropeană este împotriva copiilor, Comuniştii iubesc copiii.

Altă lecţie, însă, a fost ascunsă bine de copiii de la Troiţa Nouă şi din multe alte sate unde s-au închis şcolile. Această lecţie este despre dragoste, sex şi reproducere. Această lecţie este despre copiii nenăscuţi în anii 2004, 2005, 2006 care, pentru că nu s-au născut, nu au ajuns în clasa întâi în anii 2011, 2012, 2013. Şi cei nenăscuţi în 2007 nu vor ajunge la şcoală în toamnă, la 1 septembrie 2014. La Troiţa Nouă au rămas doar 70 de copii, pentru care nu poate fi întreţinut un mecanism atât de mare, cum este o şcoală adevărată.

Nu vreau să par ipocrită, şi să declar că singurii care ar fi de vină pentru descreşterea dramatică a natalităţii în R. Moldova sunt comuniştii. Natalitatea scade oriunde în lume. Dar cifrele, datele statistice culese şi aprobate în perioada comunistă chiar de liderii comunişti nu ţin comparaţia cu cifrele de natalitate înregistrate în anii 2009-2012. De exemplu, în 2012 în R. Moldova s-au născut 39435 de copii, iar în 2003 – doar 36471, în 2006 – 37587 de copii. În cei 8 ani de guvernare comunistă au rămas nenăscuţi zeci de mii de copii.

De ce într-o ţară anume se nasc mai mulţi sau mai puţini copii în perioade imediate? Sociologii indică la o listă întreagă de factori. The Economist publică anual topul statelor în care este cel mai bine să creşti copii. Desigur că în top se află Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Australia. Desigur că cea mai săracă ţară din Europa nu poate ajunge în top 10. Dar secretul maternităţii fericite nu ţine doar de statele bogate. Căci multe dintre statele arabe sunt bogate, însă indicele fericirii materne e redus.

Potrivit celor 10 indici de bază utilizaţi la nivel internaţional, care măsoară bunăstarea maternă şi decizia cuplurilor de a naşte copii, situaţia materială, securitatea socială sunt în top. Dar o parte dintre indici ţin chiar direct de activitatea guvernamentală de zi cu zi. Familiile decid să nască mai mulţi copii atunci când observă că viaţa comunităţii este activă, că în societate există o atmosferă de calm, stabilitate şi optimism.

Nu zic că ne domină optimismul astăzi, dar ca o exponentă a societăţii moldoveneşti, care a văzut cu ochii proprii mişcarea naţională din 1989, războiul din 1992, protestele stradale din 1995, tortura din 2009, revoluţia de cafenea din 2013, pot să îmi permit să fac comparaţii. În perioada comunistă oamenii erau deprimaţi. Chiar şi cei care aveau un loc de muncă şi spaţiu în casă pentru încă un copil nu decideau să aducă pe lume un copil în plus, nu vedeau în culori bune viitorul imediat. Pentru unii – chiar primul copil a fost amânat, nemaivorbind de al doilea sau al treilea. Cu toate că premierul comunist de atunci, Vasile Tarlev, a încercat să ordone de la tribuna guvernamentală naşterea a 3 copii – unul pentru mama, unul – pentru tata, altul – pentru ţară.

Totuşi, te apucă o tristeţe nemărginită, dacă stai să te gândeşti la miile de familii care ar fi putut să nască cele câteva zeci de mii de copii nenăscuţi în perioada 2001—2008. Ce stări aveau bărbaţii şi femeile în aceste familii? Era frică de copii? Era teamă de viitor? Era embargo la dragoste?

După 2009 numărul de nou-născuţi a crescut. În 2010 s-au născut cu 4000 de copii mai mult decât în 2003. Din 2016, şcolile din Moldova vor primi cu câţiva mii de copii mai mult în clasa I. Şi poate nu se vor mai închide şcoli. Dacă guvernările de azi încolo nu vor induce cetăţenilor starea de autoembargo la dragoste.

zp8497586rq