Completul nr. 3: Muruianu – judecător, Fistican – raportor

Ieri, 13 iunie, la 9.00, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) urma să examineze recursul ZdG în dosarul procurorilor de la Glodeni, care au cerut de la redacţie peste un milion de lei, drept recompensă pentru “prejudicierea imaginii şi reputaţiei lor profesionale”.

Recursul a fost depus după ce, la 1 august 2011, judecătorul Ion Busuioc, de la Judecătoria Centru, a decis să dea satisfacţie celor doi reclamanţi, supăraţi pe articolul «Mită pentru procurori», iar ulterior, Curtea de Apel Chişinău a decis că imaginea şi reputaţia profesională a celor doi procurori ar trebui compensate cu 20 mii de lei.

Chiar dacă 20 de mii nu-i un milion, redacţia a decis că conteste decizia instanţei de apel din simplul motiv că, prin articolul “Mită pentru procurori”, ZdG a informat cititorii despre un caz investigat în temeiul articolului “luare de mită” al Codului Penal. Faptul că, ulterior, CCCEC, care iniţiase ancheta, nu a reuşit să prezinte probe concludente, cei doi fiind scoşi basma curată din acel scandal, e cu totul alt subiect. Deşi, continui să cred că probele prezentate în urma flagrantului şi a reţinerii procurorilor ar fi fost suficiente dacă, la mijloc, nu ar fi apărut alte circumstanţe, dar despre acestea – cu altă ocazie.

Deci, pe 13 iunie, veni rândul CSJ să examineze recursul ZdG. În ajun, la o oră destul de târzie, avocata redacţiei în acest caz, Tatiana Puiu, a desoperit pe www.csj.md componenţa Completului de judecată nr. 3, care urma să se pronunţe pe marginea recursului redacţional. Din acest complet făceau parte următorii judecători: Iulia Sârcu, Ion Muruianu, Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi şi Eugenia Fistican. Constatam atunci că cel puţin doi dintre cei cinci judecători nu aveau cum pronunţa o decizie obiectivă şi echilibrată în cazul ZdG. Motivele sunt simple şi mai mult decât clare.

ZdG, fiind un ziar de investigaţii, a scris, pe parcursul celor aproape 8 ani de activitate, despre zeci de cazuri de corupţie, injustiţie sau tortură. Printre aceste articole, multe au fost şi despre judecători, inclusiv despre cei doi care, pe 13 iunie, făceau parte din Completul nr. 3: Ion Muruianu şi Eugenia Fistican. Voi reaminti aici doar câteva titluri ale articolelor în care ZdG s-a referit la activităţile lui Ion Muruianu, de pe când era preşedinte al CSJ: “Muruianu: de la CC la CSJ”, “Muruianu pe cal alb la CSJ“, “Sârbu şi Reşetnicov în apărarea lui Muruianu“, “Muruianu şi justiţia câinilor“, “Ion Muruianu într-un nou dosar CEDO“, “Milionarul Muruianu“, “Restricţii pentru «câini turbaţi» la Curtea lui Muruianu“, “Decizia CC în cazul Muruianu, luată «cu lumina stinsă»” etc.

Au fost publicate şi câteva investigaţii despre activităţile judecătoarei Fistican, pe când era preşedintă a Institutului Naţional al Justiţiei: “Fuga de înjosire a mamei-judecătoare”, “Demisia mascată a judecătoarei Fistican“, “Copiii judecatorilor bat. Mamele îşi dau demisia“, “Copiii judecătorilor, exmatriculaţi“, “Lacrimi de judecător: Eliberarea directoarei INJ se amână”, “Copiii judecătorilor bat” etc.

Cum au reacţionat cei doi protagonişti ai articolelor ZdG după publicarea acestora? Greu de spus, este cert, însă, că nu au fost mulţumiţi, dat fiind faptul că adevărurile relatate de jurnalişti conturau o imagine nu tocmai favorabilă a acestor două persoane cu funcţii publice în stat. Cu siguranţă, niciunul dintre ei nu ar fi dorit ca opinia publică să cunoască mai multe despre averile lor, despre conflictele de interese, tolerate de ei, despre verdicte judiciare, pronunţate la comandă etc.

Mai multe întrebări nu-şi găsesc un răspuns logic în minţile noastre în legătură cu prezenţa acestor doi judecători, care nu ar putea fi echidistanţi în pronunţarea unei hotărâri legate de viitorul ZdG, în cadrul Completului nr. 3. De ce tocmai ei în acelaşi complet? De ce tocmai acest complet trebuia să judece ZdG? De ce ei, ştiind că ar trebui să judece un astfel de dosar, nu s-au autorecuzat?

Cineva va încerca să explice că, de la 1 martie 2007, în R. Moldova funcţionează un Regulament al CSM privind repartizarea aleatorie a cauzelor în instanţele judecătoreşti, care presupune “repartizarea întâmplătoare, independent de voinţa preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a dosarelor concrete pentru examinare judecătorilor”. Să admitem că în acest caz a şi funcţionat regulamentul şi dosarul a ajuns, aleatoriu, la Completul nr. 3, avându-l pe Ion Muruianu în componenţă, iar pe Eugenia Fistican chiar raportoare pe acest dosar. Dacă chiar aşa s-o fi întâmplat, de ce niciunul dintre cei doi nu şi-a amintit de Codul etic al judecătorului care, în articolul 4, “Recuzarea”, stipulează următoarele: “Judecătorul este obligat să se abţină de la oricare proces în care imparţialitatea sa ar putea fi pusă la îndoială şi se va autorecuza într-un proces în care aceasta este cerută de lege, inclusiv în cazurile în care are o părtinire sau prejudecată proprie faţă de una dintre părţi…”

Ce Cod drăguţ! Dar cine se mai regăseşte în el?

Aneta Grosu, aneta@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. alex

    dar poate ei sunt siguri ca vor APLICA LEGEA. NUMAI PROSTUL SI MORTUL NU ISI SCIMBA PAREREA.DE CE NU DECLARATI VOI RECURS?

  2. matasaru2004

    lipsete in acest comple,magistratull Popovici din CSJ -(tatal ,,judecatorului din Iad,,)

  3. Cronicarul Unionist

    orice mesaj referitor la KGB
    si articolele din presa din aceasta luna
    cu referinta la SIS, imi sunt blocate.
    Intrebarea e stupida : oare de cine ?

  4. Cronicarul Unionist

    Marile Dezvaluiri din iunie 2012:
    REVOLUTIA ANTI-KGB DIN PRESA EST-MOLDAVA:
    / S.I.S. = Serviciul de Informatii si Securitate /
    ———————————————————–————————
    ———————————————————–————————–
    “APEL al unui fost colaborator al SIS-ului”

    de Nicolae Lupaşcu,
    locotenent-colonel în retragere
    ———————————————————————–———————-
    ziarul “Timpul”, Chisinau, 18 iunie 2012
    ——————————————————————-
    motto:
    „Un regim opresiv poate înnebuni un om,
    dar libertatea poate face din el un idiot”
    / de Kazimierz Brandys /
    ——————————————————–

    În cadrele Serviciului de Securitate m-a adus,
    cum se întâmplă adesea în viaţa omului, ÎNTÂMPLAREA.
    Nu m-am visat, copil fiind, luptător cu „şpionii”. Nici în anii studenţiei
    nu am avut vreun contact cu reprezentaţii KGB. Aveam familie pe care trebuia s-o întreţin, iar în puţinul timp liber care îmi mai rămânea nu ieşeam din bibliotecă, aşa că umbra temutei pe timpuri organizaţii nu s-a intersectat cu activitatea mea până la absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat. La susţinerea tezei de licenţă am fost remarcat de regretatul Silviu Berejan, care m-a invitat să muncesc la Academia de Ştiinţe. Fireşte, am acceptat, gândindu-mă foarte serios la o carieră ştiinţifică. Îmi plăcea literatura şi studiul ei mă pasiona.

    Pe la sfârşitul verii însă am fost contactat de un mandatar al Securităţii, care m-a întrebat dacă n-aş vrea să lucrez la ei.
    Era vara anului 1970.
    După celebrele procese ale lui Daniel şi Siniavski, intelectualitatea
    (în special cea umanitaristă) din Rusia pornise o mişcare disidentă, care a alertat serios forurile de partid. Până atunci, cadrele KGB se recrutau din domeniul oricăror alte profesii, numai nu dintre filologi, istorici, ziarişti. De aceea s-a şi decis să se coopteze de urgenţă pentru lucrul operativ cu intelectualitatea de creaţie tineri absolvenţi ai facultăţilor respective. Aşa am nimerit şi eu în vizorul serviciilor speciale. N-aş putea spune că m-a bucurat propunerea venită pe nepusă masă.
    Am avut mai degrabă unele dubii şi abia am îngăimat
    că am să mă mai gândesc.

    Câţiva ani în urmă, cel care se crede vulpoi, şi anume Petru Lucinschi, arunca o replică ziariştilor, precum că nu e nevoie de lustraţie, pentru că aceasta ar însemna să rămânem fără intelectualitate de creaţie.
    Mulţi au văzut în cuvintele paharnicului lui Bodiul prezenţă de spirit, adevăr cutremurător şi alte matrapazlâcuri de felul acesta.
    La mijloc însă e doar intenţia de a-şi ascunde plăgile oribile,
    arătând cu degetul la cei pe care i-a ţinut ani de-a rândul într-o continuă hăituială.

    După câte îmi amintesc, tocmai el, nu altcineva, era agasat de „românismul” prenumelui lui Cimpoi, Mihai, de poezia lui Vasile Romanciuc etc. Vânătoarea de „naţionalişti” printre poeţi şi artişti începea întotdeauna din seraiurile secretarului pe ideologie al CC, venind la KGB doar ca formulă imperativă: „k ispolneniu!”
    (a se executa!).
    Acum respectivul poate să spună că şi el era impus, că deasupra lui stătea Bodiul, iar, mai departe, constipatul Suslov ş.a. Recunosc, şi eu am avut uneori nişte şefi cu o inteligenţă la genunchiul broaştei.

    Uneori mi s-au nimerit şi nişte subalterni neghiobi, puşlamale sută la sută (unii dintre aceştia azi servesc, în grade de generali, mogulii din actuala coaliţie majoritară, având şi „performanţa” colaborării – cu plata cash! – cu unul-două servicii speciale străine), care m-au pârât instanţelor superioare pentru neloialitate şi lipsă de fermitate faţă de „greşiţii” regimului. Dar respectul meu faţă de intelectualitatea de creaţie a neamului a rămas neclintit, având toată convingerea, că şi eu, la rându-mi, am fost respectat de cei pe care i-am cunoscut.
    Despre aşa-zisa „colaborare” voi vorbi mai jos, pe îndelete.

    De ce însă Petru Lucinschi îi bagă în aceeaşi oală pe toţi intelectualii?
    E clar, ca să rămână el cât mai curat.
    Or, lustraţia tocmai cu aceştia trebuia începută,
    cu Snegur, Lucinschi, Sangheli, Moţpan, Voronin ş.a.m.d.

    Lustraţia, care ar fi trebuit să se producă imediat în 1990,
    ar fi însemnat atunci nu terfelirea de-a valma a ceea ce are poporul nostru mai de valoare, ci închiderea accesului la putere a celor pe care regimul sovietic i-a selectat după principiile diabolice ale unei „selecţii negative”, cum spunea Eminescu, verificându-le – de la o fază a ascensiunii lor pe verticala de partid la alta – reflexele, eliminându-le treptat din comportamentul lor pe cele necorespunzătoare, inoculându-le pe cele trebuincioase, pentru ca în final să ajungă o slugă perfectă, supusă şi devotată.

    Dacă li se bloca acestora accesul la putere, nu am fi ajuns în situaţia când Snegur a semnat cu de la sine putere, fără ştirea nimănui, un document care ne-a marcat definitiv destinul – aderarea noastră la CSI,

    sau când Lucinschi a consfinţit cu propria mână existenţa statului Pridnestrovie prin recunoaşterea „statului comun” Republica Moldova,

    ori, când Sangheli ne-a făcut printr-o semnătură „minoritari” ai pachetului de acţiuni la „Moldovagaz”. Asta ar fi fost o adevărată lustraţie şi numai un gest de felul acesta ne-ar fi salvat de marea cădere şi marele colaps care se prelungeşte de două decenii.

    De altfel, anume acest aspect al problemei m-a silit să ies din tăcerea care mi-o impune statutul deontologic al fostei mele profesii şi să pun pe hârtie anumite lucruri care ar fi trebuit demult clarificate definitiv pentru toţi. Nu mie îmi revenea sarcina acestor clarificări. Ar fi trebuit s-o facă instituţia abilitată, SIS-ul, care, din păcate, astăzi are mulţi generali, colonei, dar nu are profesionişti în ale informaţiei şi, mai ales, nu are oameni de bună-credinţă, gata să apere şi să susţină interesul naţional.
    Aleşi pe sprânceană după relaţii de nepotism şi loialitate faţă de un boss de partid sau altul, craii din conducerea actuală a SIS-ului, din oportunism, laşitate şi impotenţă profesională, la provocările care scindează societatea, se fac mereu că plouă. De parcă nimic nu se întâmplă, de parcă aşa şi trebuie să fie.

    E drept că pe parcursul celor douăzeci de ani de „independenţă” în
    R. Moldova s-a modelat şi s-a şlefuit un sistem de informaţie care este prin definiţie opusul a ceea ce se presupune a fi o instituţie de genul acesta.

    Informaţia adunată de lucrătorii operativi este folosită de superiorii sistemului în scopurile lor personale, adică, pe şleau spus, se vinde ori se serveşte în operaţiuni de şantaj, presiune politică şi altele de felul acesta.

    Nu e de mirare că lucrătorii buni nu au rezistat unor asemenea „obiceiuri” şi au plecat ori au fost siliţi să plece.

    Mă gândesc la specialişti de forţă, cum sunt
    – Valeriu Furdui,
    – Alexei Timuş,
    – Artur Gumeniuc
    – şi plecaţii forţat Constantin Cotorobai, Dumitru Gabura, Grigore Bârcă
    şi alţii,
    persoane ce ar fi apte de a ameliora situaţia şi a readuce în serviciu profesionalismul.

    Astfel, în cadrul conducerii SIS au rămas, în temei, doar cei din „familie”, cumătrii, finii, nepoţii, fiecare cu propriul „business”,
    cu propria găinărie şi nimeni cu interesele ţării.

    Nu e de mirare nici faptul că un şef al SIS-lui, în timpul războiului de la Nistru, era mai mult ocupat cu trecerea camioanelor cu votcă de contrabandă peste Prut, că alt şef ne-a vândut mai târziu ruşilor agentura de la Tiraspol,

    – că un al treilea, bătut măr după plecarea din post, cică pentru „convingerile” sale comuniste (de fapt, însă, pentru că a luat banii,
    dar ceea ce a promis „băieţilor” să facă nu a făcut),
    şi-a cumpărat din te miri ce o casă cu 350.000 euro,

    – că alţii s-au căpătuit cu apartamente, vile, imobile, restaurante, prăvălii, maşini de sute de mii şi mii de euro.

    Cu alte cuvinte, avem un serviciu de informaţie care este o clonă perfectă a sistemului nostru politic. E un sistem de informaţie adânc „înnemurit” cu sistemul politic, având şi toate viciile şi bolile lui
    (actualul şef ar spune „lúia”).

    Le pasă lor de faptul că suntem „lucraţi” metodic într-un mod ce nu ne lasă nicio şansă de prosperitate şi normalitate? Îi doare pe dânşii că de douăzeci de ani ne învârtim în acelaşi cerc, reluând mereu de la capăt aceleaşi refrenuri care sfârşesc mereu într-o fundătură?
    Departe de ei toate aceste gânduri şi preocupări!

    Problema e că, de o habă de vreme,
    în media electronică a fost aruncată din nou o mâţă moartă
    – aşa-zisa „listă a lui Şandrovschi”.

    S-a făcut ca de obicei, cum se fac diversiunile clasice,
    de pe un site din România, cu scopul clar de a sensibiliza
    firile exaltat patriotice.

    Imaginaţi-vă care ar fi fost reacţia dacă lista cu pricina era aruncată din Ucraina ori din Rusia. Toţi ar fi vorbit de o provocare a FSB şi nu ar fi luat-o în seamă. Aşa însă este ca şi cum ar fi o atenţionare a fraţilor români privind un „pericol” de moarte ce ne paşte dinăuntrul nostru.

    „Ai noştri” au reacţionat ca… proştii.
    Traianus, pe care îl stimez, a postat pe blogul său
    o cacealma de doi bani.

    În continuare, Nicolae Dabija vine cu o scrisoare deschisă
    către „poetul Traianus”.

    Concomitent „lista Şandrovchi” face furori pe Facebook.
    Într-un cuvânt, o nebunie sau, în limbajul iniţiatorilor acestei provocări, „operaţia proşla uspeşno”.

    Ca o scuză şi ca argument al gestului său deloc rezonabil,
    Traianus declară cu o patetică oratorie:
    —————————————————————————–
    „Importantă e repunerea problemei care e de-a dreptul capitală
    pentru reunirea Basarabiei cu România,
    dar şi pentru integrarea acestei fărâmituri de pământ românesc
    în Uniunea Europeană”.
    ———————————————————————————
    Problema, bineînţeles, e Legea lustraţiei. După cele spuse aş vrea să întreb dacă o Lege a lustraţiei ar însemna, într-adevăr, pentru Moldova o „purificare”(lustraţie însemnând tocmai acest lucru) şi o şansă de progres, cum se insinuează cu rea-credinţă şi cum se crede cu naivitate.

    După douăzeci de ani de rătăcire prin jungla tranziţiei, puţini din cei care au semnat un angajament cu fostul KGB mai sunt în structurile Puterii. Între timp, în politica moldovenească au apărut nume noi.

    În vârful Puterii l-am avut, după „troica” de vârf sovietică –
    Snegur, Lucinschi, Sangheli -,

    pe Voronin, pensionar în grad de general
    şi cetăţean cu actele în regulă al Rusiei.

    Astăzi avem, repet, în conducerea SIS un ins, „ghinărar”, care pe timpuri, din impotenţă profesională, fabrica dosare fictive de agenţi secreţi. În cadrul unei inspecţii, eu personal am descoperit că din cei 12 agenţi racolaţi de dânsul, aşa cum arătau rapoartele, nouă nici cu spatele nu ştiau de aceasta.

    De altfel, mă întreb ce facem azi, în cazul adoptării Legii lustraţiei,
    cu aceşti NOUĂ?

    Un alt mare „nănaş” ori văr, ori ce neam o mai fi şi al cui o fi,
    tot general, e atât de „deştept” încât la o beţie în restaurantul propriu (aţi mai auzit de generali cu crâşmă?)
    s-a lăudat că este colaboratorul unui serviciu străin

    cu pseudonimul „PORTOS”.

    Nu m-aş mira dacă, într-o bună zi, în fruntea SIS-lui s-ar descoperi un întreg pluton de „muschetari”.

    Pentru asemenea cazuri însă nu de Legea lustraţiei e nevoie.
    Ne trebuie o lege strictă de control asupra celor care parvin la putere
    şi de un serviciu de informaţie independent de factorul politic,
    de un SIS care să slujească ţara, poporul, nu o protipendadă coruptă
    şi vândută străinilor. Asta ne trebuie!

    Nicolae Lupaşcu,
    locotenent-colonel în retragere
    ——————————————————————————
    P.S.
    Cele de mai sus au fost scrise cu patru-cinci luni în urmă.
    Aveam dubii: are sau n-are sens să-mi expun părerea.
    Articolul publicat în TIMPUL din 11.06.12
    m-a convins că are.
    Debandada din sânul SIS este rezultatul unei practici bolnave
    a politicienilor noştri de a-şi promova odrasle neprofesioniste la posturi de profesionişti.
    Astfel, un Dediu, un Rusu, un Mihai,
    persoane lipsite de aptitudini operative, s-au trezit peste noapte generali, iar SIS-ul – cu o conducere coaptă pripit în bucătăriile
    unui bătrân general promoscovit şi a unui proeminent cumătru… Apropo, alţi politicieni ceva mai devreme, în bucătării similare,
    ni i-au preparat care pe un Plugaru, care pe un Pasat,
    care pe un Reşetnicov.
    ———————————————————————————
    Domnilor,
    – preşedinte Timofti,
    – preşedinte al Parlamentului Lupu,
    – prim-ministru Filat,
    IMPLICAŢI-VĂ !

    De atitudinea dumneavoastră depinde ca instituţiile speciale
    ale statului să ne fie curăţate de escroci şi oameni întâmplători
    şi reprezentate de veritabili profesionişti.
    ——————————————————————–
    N.B.
    iunie 2012:
    Revolutia anti-KGB in presa est-moldava:
    —————————————————–
    1.
    Blog Vitalia Vangheli, 6 iunie 2012
    – “SIS-isti cu Apel catre societate (si despre V.Dediu/V.Filat)”

    2.
    Blog Vitalia Vangheli, 8 Iunie 2012 / o repostare/ :
    – ” SIS-isti cu Apel catre societate (si despre V.Dediu/V.Filat)”

    3.
    ziarul “Timpul” din 11 iunie 2012:
    “Ce se întâmplă la SIS ?”
    de Irina Papuc
    4.
    Petru Bogatu:
    “Securitatea contra Securităţii ”
    Jurnal de Chisinau, 15 iunie 2012:

    5.
    “SIS, în centrul unui scandal imobiliar”
    Jurnal de Chisinau,15 iunie 2012.
    Autor: Luminita Corobceanu

    6.
    “APEL al unui fost colaborator al SIS-ului”
    de Nicolae Lupaşcu,
    locotenent-colonel în retragere
    – ziarul “Timpul”, Chisinau, 18 iunie 2012

  5. Elena

    Sustin acest articol(de N.Lupascu) si-i dau mare dreptate acestui fost colaborator al serviciului de securitate.Interesul tarii,adica al cetatenilor – este cel mai important obiectiv al SIS-lui,dar in special al elitei politice. Cat priveste asa numita “lista Sandrovschi” am rezervele mele si nu sunt intru totul de accord cu autorul…Cu cat discutia la acest subiect va fi mai “aprinsa” cu atat activitatea SIS-lui va avea de suportat consecintele,este parerea mea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *