Circ cu doi „președinți”

Curtea Constituţională (CC) a validat, marţi, rezultatele alegerilor prezidenţiale din R. Moldova în varianta Comisiei Electorale Centrale (CEC). În câteva zile, Dodon va fi instalat în funcţie. De fapt în două funcţii: una – de preşedinte al celor care l-au votat şi pentru care va face declaraţii anti-guvernare, şi alta de preşedinte al lui Plahotniuc, cu care, în spatele declaraţiilor anti-guvernare, vor face jocuri comune

Săptămâna care a trecut şi cea în care suntem au bătut recordul la evenimente, mai mult sau mai puţin sonore sau chiar scandaloase şi care, cu siguranţă, vor lăsa urme pe care, direct sau indirect, le vom resimţi încă mult timp. Parte dintre ele, s-ar putea să devină istorie, parte – au şi devenit. Unu: e vorba de vizita la Chişinău a Principesei Moştenitoare Margareta a României, Custodele Coroanei Regale, şi a Principelui Radu, care s-au aflat în R. Moldova cu prilejul aniversării a 150-ea de la fondarea Casei Regale şi punerea bazelor Statului Român Modern. Doi: desemnarea unui nou (vechi) procuror general (Eduard Harunjen), care a provocat noi scandaluri în societate şi căruia opoziţia parlamentară şi societatea civilă îi reproşează mai multe probleme de integritate. Trei: noi reguli (şi iarăşi cu scandal) pentru SIS. Şeful statului nu va mai avea dreptul să numească directorul SIS. Prerogativa a fost trecută în Parlament. Socialiştii au protestat, dar fără succes. Patru: Marian Lupu şi-a dat (sau a fost determinat să-şi dea) demisia de la şefia PD, pe motiv că PD şi-a pierdut din popularitate. Un nou lider urmează să fie ales într-un congres extraordinar al partidului. Cinci: „cruciş de săbii” la liberali. Biroul Politic al PL i-a retras sprijinul politic ministrului Apărării, Anatol Şalaru, tot el prim-vicepreşedinte al formaţiunii, pe motiv că ar fi pus la cale un complot împotriva lui Mihai Ghimpu. Mai mult, Ghimpu a şi intervenit pe lângă premierul Filip să ceară preşedintelui Timofti să-l „demobilizeze” pe Şalaru de la Apărare. Şase: alegeri, zis prezidenţiale, pe 11 decembrie, în Transnistria. Moscova vine cu un nou „cal Troian” la Tiraspol. Locul lui Şevciuk este preluat din primul tur de generalul de miliţie V. Krasnoselski. Şapte: alegerile parlamentare, în aceeaşi zi de 11 decembrie, în România. Dreapta pierde competiţia. PSD revine la guvernare. Opt: Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) refuză să ia la examinare dosarul „Diaspora versus R. Moldova”, legat de încălcarea dreptului la vot pentru moldovenii din străinătate. Magistraţii Curţii, practic, îşi şterg picioarele de drepturile Diasporei, din ale cărei contribuţii la buget, de altfel, sunt salarizaţi şi se hrănesc. Şi, punct la toate (nouă): CC validează marţi rezultatele alegerilor prezidenţiale în R. Moldova, prezentate de Comisia Electorală Centrală (CEC), cu toate neregulile, pe care CC, la fel ca şi CEC, nu le neagă, dar pe care refuză să le ia în calcul, acoperindu-se cu aceleaşi scuze şi cu aceeaşi formulă opacă, potrivit căreia încălcările şi neregulile care s-au admis „nu au influenţat rezultatele scrutinului”. Altfel zis, CC s-a spălat şi ea pe mâini, aşa după cum au făcut-o şi celelalte instanţe de până la ea, şi cu asta s-a văzut clar al cui preşedinte este Ig. Dodon şi de partea cui a fost în aceste alegeri PD, aliaţii de la guvernare ai PD şi instituţiile statului responsabile de organizarea şi validarea scrutinului. Aroganţa obraznică a CSJ şi validarea de către CC a rezultatelor scrutinului prezidenţial, în halul în care a fost făcută, pune punct unor controverse de peste o lună, în care se tot discută al cui preşedinte este Dodon, pentru că el nu este, de fapt, nici al socialistlor (care, de fapt, nu au nimic cu socialismul), nici al ruşilor din R. Moldova, nici al moldovenilor nostalgici după socialism, nici al găgăuzilor, nici al bulgarilor… Dodon este şi va fi presedintele lui Plahotniuc. La asta, de fapt, se rezumă toată porăiala în gol în dosarul intentat de Diasporă guvernării şi a contestaţiilor depuse la CEC şi CC de către Maia Sandu. Decizia CC, însă, nu îşi epuizează importanţa aici, pentrtu că Dodon-preşedinte înseamnă nu doar atât. Dodon-preşedinte înseamnă şi începutul unei noi „ere” în sistemul politic din R. Moldova, lucru despre care V. Plahotniuc anunţase acum jumătate de an. Potrivit acestuia, R. Moldova are nevoie de un bloc social-democrat puternic, de tip european, şi pentru care PD ar avea nevoie de Dodon. Plahotniuc vrea să renască PD-ul, chiar dacă cu imaginea publică pe care şi-a făcut-o îi va fi foarte greu sau aproape imposibil să o facă. Dar altă soluţie nu are în situaţia în care s-ar putea ca alegerile parlamentare să aibă loc nu în 2018, ci mai degrabă, în 2017. PD are nevoie de „sânge proaspăt”. Nu neapărat curat, inteligent şi nici cine ştie ce şcolit sau bine intenţionat. Nu. Important e să fie de pe muchia de moment a valului politic, cu priză la public, din ceata ovaţionaţilor. Iar cei mai mari ovaţionaţi cine sunt acum? Socialiştii. Aceştia au câştigat alegerile (după numărul de mandate în parlament) în 2014, tot ei (prin fraudă şi abuz) au „câştigat” Preşedinţia pentru următorii 4 ani. Deci, o alegere mai bună Plahotniuc oricum nu are. Întrebarea e: va reuşi sau nu să-l convingă pe Dodon să ia parte la proiectul politic al PD? Se presupune că înţelegerea e ca şi cum bătută în cuie. Nu de azi, ci încă până la  primul tur. De aici se trage retragerea lui Lupu din campania electorală, tot de aici vine şi sprijinul mediatic, propagandistic, operaţional şi administrativ pe care i l-au acordat PD şi instituţiile de specialitate ale statului lui Igor Dodon în turul doi şi tot de aici vin deciziile CEC şi CC.  Cu Dodon lui Plahotniuc nu i-a fost greu să se înţeleagă. Sunt din aceeaşi bucată, cum zic moldovenii, lume cu păcate. Cu Maia Sandu i-ar fi fost mai greu sau chiar imposibil. Şi alegerea a căzut pe Dodon. În câteva zile, Dodon va fi instalat în funcţie. De fapt, în două: una de preşedinte al celor care l-au votat şi pentru care va face declaraţii anti-guvernare. Şi alta – de preşedinte al lui Plahotniuc, împreună cu care, în spatele declaraţiilor anti-guvernare, vor face jocuri comune. Circ. Aşa sau altfel, din tot ce s-a întâmplat săptămâna trecută, vizita Principesei Margareta a României şi a Principelui Radu a fost cel mai frumos eveniment politic de care am avut parte. Iar asta înseamnă că Istoria îşi face treaba şi îşi caută de drumul său. Să nu rămânem de Ea.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *