Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Cine se vrea canonizat înainte…

Cine se vrea canonizat înainte de moarte?

La o zi după ce primarul anunţase că, în faţa sediului Kentfort, nu vom mai avea un cimitir destinat celor bogaţi, care se visează sfinţi, promiţând că retrage autorizarea acordată pentru construcţia unei biserici private, am trecut prin preajmă şi m-am convins că declaraţia sa nu a avut niciun efect asupra gardului metalic, instalat în faţa sediului Kentfort.

Ce se va întâmpla cu acest gard în zilele următoare? Ce se va întâmpla cu acel 1 milion 20 de mii de lei, plătiţi pentru închirierea terenului din faţa clădirii Kentfort? Cum îşi va realiza intenţia sa “patronul”, care proiecta să construiască aici o “biserică privată”? De ce i-o fi trebuit un astfel de locaş?

Pe lângă discuţiile purtate în aceste zile, despre tendinţele periculoase de a sacrifica un parc de dragul unei construcţii, pe lângă cele despre “cimitirul subteran”, care ar fi fost camuflat de cupolele unui locaş sfânt, pe lângă hărţuirile legate de “partajarea” cavourilor din proiect, cel mai sensibil subiect mi s-a  părut, totuşi, cel legat de statutul “privat” al viitoarei biserici.

După discuţiile cu reprezentanţi ai Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei şi ai Mitropoliei Basarabiei, constatam că, de fapt, în R. Moldova, experienţa edificării unui locaş de cult privat ar fi fost una nouă. “Nu mai sunt biserici private în R. Moldova, dar asta nu înseamnă că asemenea biserici nu ar putea exista, deoarece, în mai multe ţări europene, familii evlavioase decid să investească în biserici private. Acestea, din câte înţeleg, nu urmăresc scopul îmbogăţirii sau cel al obţinerii unor profituri de pe urma construcţiei acestor biserici”, ne-au spus la sediul Mitropolitului Vladimir.

Acelaşi lucru ni l-au confirmat şi reprezentanţi ai Mitropoliei Basarabiei, explicând că locaşurile de cult private şi-au avut locul în perioade străvechi, la începutul erei noastre, atunci când creştinismul era prigonit. „De la 325 încoace, de când a avut loc primul Sinod ecumenic, Biserica se supune unui ierarh”, spune părintele Vlad Mihăilă, precizând că primul Sinod ecumenic a avut o importanţă deosebită pentru că a fost prima adunare a episcopilor din toată biserica. În cadrul acelui Sinod s-au dezbătut probleme doctrinale fundamentale şi s-au luat decizii majore care privesc dreapta credinţă şi unitatea bisericii. Sinodul a reprezentat şi o cotitură bruscă în modul în care erau priviţi creştinii: dacă până atunci ei erau crunt persecutaţi, Împăratul Constantin cel Mare s-a declarat un susţinător milostiv al lor. “După acest sinod, creştinii au avut toată libertatea să coalizeze în comunităţi creştine, depăşind cu timpul frica că ar putea fi persecutaţi pentru credinţă”, explică părintele Mihăilă.

Chiar dacă secretarul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove susţine că prezenţa în R. Moldova a unor locaşe private nu ar avea neapărat legături cu businessul unor oameni de afaceri, felul în care a apărut intenţia edificării unei biserici pe un teren public local lasă mai multe semne de îndoială. Deci, terenul, de 3609 m.p., a fost scos la licitaţie de Primăria Chişinău având, chiar de la bun început, destinaţia – “locaş de cult creştin-ortodox (biserică)”. Deci, încă în 2010, atunci când a fost organizată licitaţia, nimeni nu a pus la îndoială că, în acest loc, pe acest teren de peste 3 ha şi jumătate, ar fi putut apărea altă construcţie: o sală de spectacole, o sală de concerte, o grădiniţă de copii, un complex de agrement. Licitaţia a fost organizată în mai 2010, de Agenţia “Capitalimobil” SRL, constituită în 1997 special pentru organizarea licitaţiilor funciare. De pe site-ul acestei agenţii cităm: “Pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor (concursurilor) la un nivel înalt, Agenţia colaborează cu Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare…”.

La “Capitalimobil” ni s-a spus că, într-adevăr, ideea licitării acestui teren anume pentru un locaş sfânt a fost a Direcţiei arhitectură. Aici a şi fost stabilit că preţul iniţial e de 50 de mii de lei, iar termenul de arendare – 50 de ani. “Au fost vreo 10 participanţi. Cea mai bună ofertă de preţ au făcut-o câştigătorii licitaţiei”, ne-au spus la “Capitalimobil”.

Pe lângă bani şi cavouri, dezbaterile din aceste zile au trecut cu vederea încă un aspect, mai puţin vizibil, al acestei probleme – felul în care, fiind  în viaţă, cei bogaţi vor să se alăture sfinţilor, canonizaţi după ani lungi de la moarte. Se pare că cei implicaţi în acest proiect s-au dorit canonizaţi înainte de moarte, contrar legilor creştine. S-o fi gândit ei că ar putea fi asemănaţi cu Ilie Cleopa, cu Arsenie Boca sau, de ce nu, cu Ştefan cel Mare?

Să fi auzit ei vreodată de înţelepciunile părintelui Boca, cel care predica: “Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”?

Aneta Grosu, aneta@zdg.md