Cine-s hoţii?
În 22 de ani am rămas fără ea. Aşa cum despărţirile dor, în lipsa ei suferim, căutând argumente sau încercând să identificăm soluţii. Recunoaştem că, în acest răstimp, ne-am sacrificat timpul, energia, sănătatea, alţii chiar şi viaţa, iar acum am ajuns nişte fiinţe debusolate, indecise, deşi am susţinut-o cum am putut mai bine, deşi i-am scris mesaje de încântare şi am investit speranţa vieţii în ea… Sesizam că pleacă, că se destramă, că ne părărseşte, dar abia peste ani înţelegem că am pierdut-o, se pare, ireversibil.
Eram tineri şi o credeam frumoasă, încărcată de prospeţime şi de nerv. O împodobeam cu cele mai vii culori, îi stropeam calea cu apă sfinţită, iar pe frunte, deseori, îi lăsam coroniţe din flori vii, despre care credeam că pot rămâne aşa cum sunt, pe chipul semeţ al acesteia. Aveam încredere în ea şi nu aveam nicio frică de despărţire, de trădare sau de eşec. Găseam pentru ea cele mai luminoase sinonime, spunând în cântec şi în vers că ne umple sufletele de mândrie, de caracter, de puteri şi de încredere.
Mii de oameni, cei mai puternici, cei mai curajoşi, cei mai inimoşi, cei mai dârji, cei mai neînfricaţi, au îmbrăţişat-o voiniceşte şi au crezut din toată inima şi cu toată convingerea că împreună pot fi neînfrânţi în faţa oricăror obstacole sau greutăţi. Vorbesc acum despre Mişcarea de Eliberare Naţională. Cu ea ne contopisem cu peste două decenii în urmă şi tot ea constituie cea mai mare pierdere suportată de toţi noi între timp. Astăzi, nimeni nu ne va spune ziua, ora sau cel puţin anul în care am pierdut-o. Nici noi, probabil, nu am înţeles exact când anume am rămas fără de ea.
Astăzi recunoaştem că, deşi ne-am declarat independenţi acum 22 de ani, am mai avea mult de muncit pentru o Independenţă veritabilă, dar cert e că nu mai suntem împreună, deşi au apărut zeci de partide care, pe alocuri, şi-au propus să-i ia locul. Astăzi, peste ani, cu durere spunem că nu mai există deloc acea Mişcare de Eliberare Naţională în care foarte mulţi dintre noi şi-au lăsat cei mai frumoşi ani, bucăţi ratate din copilăria fiilor lor, fărâme de suferinţă nealinată din bătrâneţea părinţilor. Este adevărat, de câteva ori pe an, la evenimente de comemorare, pomelnicele din biserici se umple cu cele mai frumoase nume de basarabeni, căzuţi în luptele pentru Independenţa R. Moldova. Ce a urmat după acel război? Cu taţii căzuţi în lupte, fiii au crescut în condiţii grele, fiind lipsiţi de perspectiva unor cariere de succes. Astfel, fiii acelor bărbaţi curajoşi, gata oricând de sacrificiu, nu au putut continua în viaţa lor puterea de rezistenţă a părinţilor… S-a frânt legătura de sânge dintre ei. Mulţi dintre eroii căzuţi nu au avut cum lăsa în urma lor alţi eroi, pentru că viaţa a fost prea dură cu familiile lor, iar statul nu a putut să le ofere decât vreo promisiune sau vreo pomană, din când în când.
Mişcarea de Eliberare Naţională s-a asociat cu nume sonore, cu oameni monumentali, transformaţi, între timp, în monumente: Leonida Lari, Grigore Vieru, Lidia Istrati, Nicolae Costin, Ion Vatamanu, Ion Dumeniuc, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Dumitru Matcovschi…. Mulţi dintre ei s-au pierdut în circumstanţe cel puţin stranii, dar nicio anchetă până acum nu a fost finisată şi niciun suspect nu a fost tras la răspundere pentru aceste pierderi irecuperabile. Zilnic, pe forumul ZdG, cititorii postează un şir impresionant de nume, despre care spun că sunt martiri, fiind omorâţi de regimuri odioase, adică de duşmanii Independenţei. Oamenii citesc şi, cu siguranţă, ar vrea să cunoască mai multe despre ei, dar tăcerea şi ea, deseori, face parte din strategiile politice ale uitării.
De fapt, aceeaşi Mişcare de Eliberare Naţională s-a asociat şi cu altfel de nume, cu cei care, deşi îşi doresc, nu pot fi numiţi monumentali şi nu vor deveni astfel niciodată, pentru că trădarea, înşelăciunea, avariţia nu pot încăpea în monumente. Astăzi ei sunt bine, viaţa lor fiind una confortabilă şi comodă. Ei sunt cei adecvaţi să ne spună ce au făcut cu Mişcarea de Eliberare Naţională, în care colţ de stradă au aruncat-o în vreun tomberon sau pe care drum au lăsat-o să se stingă sub roţile unor maşini de lux. Cine-s hoţii? Ar fi destule întrebări către ei, dar cine să le adreseze?
