Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Cine paşte caprele în Moldova?

Cine paşte caprele în Moldova?

Săptămâna trecută, Moscova a reiterat, prin vocea ambasadorului său la Chişinău, V. Kuzmin, pretenţia ridicării statutului limbii ruse în R. Moldova la grad de „a doua limbă de stat”. Nu e pentru prima dată când Rusia sare gardul, uitând unde este şi ce vrea.

Dar să le luăm pe rând. Există câteva circumstanţe, în cazul acestui „eveniment”, pe care nu le putem trece cu vederea. În primul rând, contextul în care a fost făcută declaraţia, „Reuniunea internaţională ruso-belaruso-ucraineană” de la Chişinău (?!). Straniu, de ce nu la Mensk sau la Kiev, dacă tot vine vorba (bănuim noi) de confortul etnic al ruşilor din spaţiul ex-sovietic? Să nu ştie Kuzmin sau Moscova că în tot spaţiul post-sovietic aceştia nu au nicăieri condiţii mai bune de menţinere şi dezvoltare ca entitate, decât în Moldova? Sau că, în Ucraina, rusa nu mai e în uz nici pe un sfert din cât e în R. Moldova? Ori că, în Moldova, graţie „patriotismului sovietic”, ruşii (şi alţii ca ei) obţin cetăţenia R. Moldova fără a putea buchisi, cel puţin în „cirilică” (nivel de cultură),  textul elementar al „Jurământului”, iar absolvenţii scolilor de limbă rusă iau note la examenele de absolvire fără a înţelege româneşte (ca şi părinţii sau buneii lor), decât în cazurile în care sunt înjuraţi de mamă şi de tată? Posibil că ruşii, deprinşi cu „suitul în cap”, aleg varianta „rezistenţei celei mai mici”, ca să creeze un precedent în spaţiul ex-sovietic cu „a doua limbă de stat” şi apoi să-l pună în băţ, ca pe un bolindeţ, şi să umble cu el de la Nipru şi până dincolo de Atlantic (că toată lumea-i plină de ruşi). Sau poate că Chişinăul a fost ales de Moscova din calcule exclusiv geostrategice: consolidarea, pe fundalul proastelor relaţii moldo-române, a unui „front anti-românesc” în baza elementului slavofil din R. Moldova, nu doar a celui rusofil? Pentru ce? Pentru a tulbura apele. Nu-i exclus, în acest context, ca iniţiativa Guverului de lichidare a Institutului de Lingvistică al AŞRM să fie parte a aceluiaşi proiect rusesc, mai ales că aceasta apare ulterior „reuniunii”.

Există, însă, şi o altă circumstanţă, legată de reuniunea slavofilă de la Chişinău: declaraţiile ultimative ale ambasadorului rus. Kuzmin, care făcea, cel puţin, impresia de om elevat în debutul misiuni sale la Chişinău, şi care iată că începe a se manifesta în stilul lui V. Cijov la UE sau a lui D. Rogozin la NATO. Potrivit lui, deşi campania electorala în Moldova s-a încheiat (?!), acest lucru nu s-a făcut resimţit asupra limbii ruse. Ce să însemne asta, decât că Voronin, în vizita sa electorală la Moscova, a făcut promisiuni, s-a obligat în termeni, după cum vedem, concreţi, să facă ceea ce Kuzmin declară că nu s-a întâmplat. Şi încă ceva. Reuniunea slavofilă este parte a programului de cooperare umanitară moldo-rusă, devenit posibil în urma vizitei electorale (de două zile) la Chişinău a ministrului rus de externe S. Lavrov. Din partea Chişinăului, documentul a fost semnat de vicepremierul V. Stepaniuc. Nu ştiu dacă dl vicepremier ştie cumva ce a semnat, în orice caz, în declaraţiile pentru presă şi Lavrov, şi Stepaniuc nu au anunţat că Chişinăul se obligă să oficializeze rusa drept a doua limbă de stat. Şi-atunci, ori Kuzmin nu ştie ce vorbeşte, ori guvernul Greceanâi nu vrea să vorbească. Ridicol de tot. Cine paşte caprele în Moldova? Să revenim, însă, la declaraţia ambasadoruli Kuzmin şi, în contextul celor pretinse de el, să-i cerem să spună câte limbi de stat are Rusia, care, prin natura sa, este un stat eminamente confederal? Două, trei, mai multe? Câţi dintre consilierii lui Medvedev sau dintre deputaţii Dumei de Stat, miniştri din guvernul Putin, şefi de departamente, ambasadori, colaboratori FSB, comisari de poliţie, judecători, procurori şi alţi funcţionari sunt admişi în funcţii publice fără să cunoască rusa? Sau în câte limbi se traduc şedinţele Dumei (pentru deputaţi) sau ale Guvernului (pentru membrii executivului)? Pentru început, cel puţin atât. Rusia cere, vrea, insistă şi pretinde altora să i se dea ceea ce ea niciodată nu a dat şi nu va vrea să dea nimănui.

Petru GROZAVU