Cine i-ar găsi, dacă ușa casei lor nu s-ar mai deschide?

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătăți, la fiecare 40 de secunde, pe glob, o persoană își pierde viața. Chiar dacă 79% din suiciduri se produc în țări cu venituri mici și medii, cea mai mare rată de suicid (11.5 per 100 000) se înregistrează în țările bogate. De trei ori mai mulți bărbați decât femei mor prin suicid în țări înalt dezvoltate, în raport cu țările cu venituri medii și mici, unde această rată e mai echilibrată. Suicidul este a doua cauză de deces printre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, prima cauză fiind accidentele rutiere. Există o legătură bine argumentată între suicid și problemele de sănătate mintală. Printre grupurile de risc sunt și persoanele aflate în situații de criză, care nu mai pot controla problemele vieții, cum ar fi pierderi financiare, despărțiri, boli sau dureri cronice, persoane care au trecut prin conflicte armate, dezastre naturale, persoanele LGBT, refugiații și migranții, popoare indigene, deținuții.

Aceste date au fost făcute publice pe 10 octombrie 2019, atunci când omenirea A marcat Ziua Mondială a Sănătății Mintale. Datele înregistrate în R. Moldova nu sunt deloc îmbucurătoare la nivel mondial, or, aici, trei din o sută de persoane suferă de maladii psihiatrice grave. Ce fac cei trei dintr-o sută după ce acțiunile preconizate zilei de 10 octombrie se epuizează?

Ieri, la redacție, a telefonat doamna Vera. O femeie în vârstă, care recunoaște, fără complexe, are probleme de sănătate mintală. Anterior, ea trecuse de câteva ori pe la ZdG, să se plângă pe niște vecini, cu funcții prin poliție, că ar râvni la apartamentul său. Se plânge că are un singur fecior, plecat demult din Moldova, care nu are de gând să revină, ca să o ajute în relația sa cu vecinii. Așa cum chiar ea recunoaște că suferă de Alzheimer (o afecțiune degenerativă progresivă a creierului, care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență), putem admite că se confruntă cu prăbușiri de memorie, aceste stări amplificându-i fricile. Am cerut numele fiului său, date despre țara sau localitatea în care locuiește, dar, deocamdată, a fost imposibil să-i identificăm și să-l anunțăm despre problemele mamei sale. Teama că vecinii, înțelegând că e singură pe fața pământului, râvnesc la locuința sa o bântuie fără încetare. Ieri, a sunat și s-a plâns că a fost bătută de ei, după care aceștia i-ar fi sustras din casă toate actele. Ne-a zis că a apelat la poliție, dar că nimeni nu intervine, ori de câte ori ea apelează după ajutor. „Vecinii sunt din poliție, au legături între ei și de asta nu vor să facă nimic”, afirmă femeia.

Ieri, am apelat sectorul de poliție, la care Vera s-ar fi adresat și de această dată. Am vorbit cu șeful de sector care, recunoaște, cunoaște această femeie. Zice că îi apelează frecvent, dar niciodată argumentat. Spune că, și de această dată, nu ar fi avut loc niciun act de violență. „E imaginația ei, cauzată de probleme de sănătate mintală. Noi nu putem întreprinde nimic, pentru că tratamentul psihiatric este benevol în R. Moldova. Ea nu recunoaște că are probleme de sănătate mintală și, din acest motiv, nu acceptă tratamentul”, spune șeful poliției de sector.

Și dacă ea nu-și recunoaște problema de sănătate, și nu acceptă tratamentul, ce ar fi de făcut? Este sau nu responsabilă poliția, în condițiile în care, se pare, este instituția în care, în acest caz, femeia are o doză de încredere, dacă o apelează, atunci când e bântuită de frici? Cine trebuie să-i identifice și să-i monitorizeze pe acești oameni? Cine îi poate scăpa de chinuri? Și, extrem de important, ce rost au toți banii cheltuiți pe organizarea unor evenimente sau pentru reabilitarea bolnavilor mintali, dacă aceștia sunt izolați de propriile frici, dacă ei nu pot dormi nopțile, dacă se închid în casă, din cauza unor temeri închipuite? Cine i-ar găsi, într-o bună zi, dacă ușa casei lor nu s-ar mai deschide?


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *