Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Chişinăul fără Tudor Pânzaru

Chişinăul fără Tudor Pânzaru

Acum câteva zile, şi-a demolat coliba din preajma Palatului Republicii şi a plecat la baştină, la Căuşeni, acolo unde, în 2002, în urma unei decizii a autorităţilor, îi fusese demolată locuinţa. El, fiind pe atunci internat la spital, nu a reuşit să-şi apere casa. Trecuse 10 ani de când, alături de alţi combatanţi din Căuşeni, luptaseră în Războiul pentru Independenţa R. Moldova. După război, s-a ales cu probleme de sănătate. Aşa, umblând prin spitale, într-o zi a constatat că a rămas fără casă, dar şi fără tot ce avea în locuinţa sa. Astfel, în urmă cu 15 ani, a început să bată pe la uşile autorităţilor, dar fără rost.

Lupta sa pe teren local s-a încheiat în 2010, toamna, atunci când, dintr-o disperare totală, a venit să protesteze la Chişinău. Mai întâi în faţa Ambasadei SUA, unde a cerut azil politic, după care, pe 9 septembrie, a trecut în faţa Guvernului, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Atunci, la 9 septembrie, ZdG a realizat primul articol despre cazul lui Tudor Pânzaru.

Reacţii nu au prea urmat, deşi eram pe timpul unei guvernări democratice şi pro-europene, care declara că i-ar fi apropiate idei precum respectarea drepturilor şi libertăţilor omului.

Acea iarnă, Tudor Pânzaru a trăit-o în faţa Guvernului. Au fost zile geroase, în care rezista cu greu în căsuţa improvizată de el chiar sub ochii Cabinetului de Miniştri. Oameni simpli veneau la Tudor cu un termos de ceai, cu un călcâi de pâine, cu nişte plăcinte sau cu vreo cană de lapte. Oamenii veneau zilnic, iar guvernarea aşa şi nu reacţiona în vreun fel. Iarna, prima iarnă a lui Tudor Pânzaru, trăită în faţa Guvernului de la Chişinău, a trecut cam greu, cam anevoios. Deşi pentru el războiul din 1992 parcă se sfârşise, avea senzaţia că mai trăieşte în stare de război.

Au urmat alte articole în ZdG, despre viaţa sa din faţa Guvernului, despre guvernarea mută şi surdă la problemele acestui om.

Tot în 2010, în semn de încurajare şi de sprijin a acestui luptător, ZdG i-a acordat premiul „Omul de Gardă”. „Consider că am fost persecutat de stat anume din motivul că am participat la acest război. Reprezentanţii comuniştilor au fost ostili întotdeauna faţă de luptătorii din acel Război pentru Independenţă şi au ignorat permanent interesele noastre”, ne-a declarat în cadrul acelui eveniment Tudor Pânzaru, deţinătorul Legitimaţiei nr. 31630 de participant la Războiul pentru Independenţa R. Moldova, legitimaţie care nu-i oferă niciun drept din cele pe care le-ar merita, la fel cum nu oferă garanţii şi drepturi legale altor luptători pentru integritatea teritorială a R. Moldova. De altfel, pe lângă Legitimaţia nr. 31630, Tudor are şi o medalie obţinută de la MAI pentru vitejie manifestată în războiul din 1992.

După acea iarnă, prima din faţa Guvernului, au trecut altele. Timp de 7 ani, Tudor Pânzaru a trăit pe drumuri, în Chişinău, luptând să-şi redobândească locul de trai demolat de stat.

În tot acest timp, Tudor nu a protestat, pur şi simplu, el a încercat să-şi obţină dreptatea în justiţie. A început de la Căuşeni. Anii treceau, iar instanţele de judecată nu se grăbeau. Abia la 1 octombrie 2014, a fost pronunţată o hotărâre definitivă, prin care autorităţile locale şi cele centrale erau obligate să-i asigure lui Pânzaru un loc de trai. „Au trecut 15 ani de când nu am o casă şi 3 ani de când am obţinut o decizie definitivă a instanţelor de judecată. Abia acum câteva zile am putut reveni la Căuşeni, într-o casă cumpărată de autorităţi, în urma deciziei instanţei de judecată”, ne-a spus ieri Tudor Pânzaru, precizând că are de zidit o sobă, de reparat acoperişul, dar şi multe alte lucrări de făcut, deoarece casa e într-o stare jalnică.

Presa a scris că, iată, veteranul de război care timp e 7 ani a locuit într-o colibă din centrul Chişinăului, în sfârşit, a primit o casă la Căuşeni, la baştina sa. Corect e să spunem că Tudor nu a primit o casă de la autorităţi, dar că autorităţile, după atâţia ani de nepăsare, au executat, doar parţial, o decizie judiciară irevocabilă.