Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Chişinău -Tiraspol. Bilet de ora…

Chişinău -Tiraspol. Bilet de ora 7

Sâmbătă am fost la Tiraspol. Dimineaţa, înainte de ora 7, intrasem la autogara Chişinău. Solicit la singura casierie disponibilă un bilet. Casiera m-a privit nedumerită.

– Nu pot să vă dau bilet.

– Dar microbuzul de la 7 e gol…

– Nu ştiu, întrebaţi şoferul, eu nu pot să vă dau.

Pe peron, lângă microbuzul “Chişinău-Tiraspol”, doi bărbaţi mă îndemnau să urc imediat. Le spun că am nevoie de bilet.

– Da’ la ce vă trebuie? – mă priveau ca pe o extraterestră, – urcă mai repede, că pornim!

Era fără 5 minute 7. Riscam să rămân, dar trebuia să plec. Zăresc afară o altă casierie, chiar alături.

– Un bilet pentru ruta de la 7, spre Tiraspol, vă rog.

– Of, d-apoi iaca suiţi-vă, că ei amuşi se duc.

– Dar vă rog să îmi daţi un bilet!

– La ce vă trebuie? Ei se mânâncă între dânşii cu biletele iestea.

Am urcat puşcă, ca să nu închidă uşile în faţa mea, pentru că aveam bilet. Mă simţeam extraterestră. Leproasă. Sau cel mai incomod om din viaţa acelui şofer, a acelor casieriţe şi a acelei gări. În microbuz era un singur pasager. Fără bilet. În drum spre Tiraspol şoferul a oprit la fiecare solicitare. Fiecare pasager nou a plătit şi nimeni nu a cerut şi nu a primit bilet. Şoferul, însă, le-a oferit tuturor “carduri de imigrare în rmn”. Printre hurducături, toţi au completat fişele în care trebuie să treci numele, actul de identitate, adresa, numele persoanei vizitate, perioada vizitei. De 10 ani am vize Schengen şi SUA permanente şi nu mai completez nicăieri aşa ceva, doar când plec la Tiraspol sau Grigoriopol. Mă simţeam din nou extraterestră. La bariera “pacificatorilor” toţi sunt debarcaţi. Copil mic, bătrân cu baston, toţi sunt egali… Un personaj scanează actele. Are scaner de care nici la Aeroportul din Domodedovo nu am văzut. Apoi, de-i frig, de plouă – o iei spre următorul vagon. Străbat terenul unde, în iunie 2007, Andrei Ivanţoc era bătut pentru că nu a semnat nişte acte ale unor entităţi pe care le-a considerat ilegale. Mă apropii de următorul “ghişeu”. Mi se iau buletinul, fişa de însoţire, “cartela de imigrare”. Mi se cere să spun exact ora când voi ieşi din rmn. Numesc pentru simetrie ora 7. Sunt avertizată să reuşesc să ies până la 6. Revenim în microbuz şi ne urmăm calea. La Tiraspol, urc într-un microbuz urban. Întreb dacă pot plăti în lei. În moneda locală aş fi plătit 3,50, în MDL mi se cer 4. Am doar 3 şi nişte bănuţi. Şoferul, susţinut de pasageri, îmi ia 3 lei. Nimeni nu mă urăşte pentru că vin din zona MDL. În acea zi, am comunicat cu zeci de persoane din zonă. Ne-am înţeles. Un singur element din identitatea mea nu a plăcut unora – faptul că îmi denumesc limba română. Le zic că bunica mea, mama mea, eu şi fiica mea ne-am născut, practic, în aceeaşi casă, dar în 3 ţări diferite: România, URSS şi R. Moldova. Le spun că ne-am născut fără planuri geopolitice, cu nume româneşti şi identitate românească – Ioana şi Ilinca, născute Popescu sau Radu. M-au acceptat.

Spre seară plec spre autogara din Tiraspol. O clădire curată, mai europeană decât cea de la Chişinău. În faţa gării un bărbat strigă ultimativ: “Na Kişiniov!”. Îmi zic că e seară, e zonă complicată şi mai bine renunţ la rolul de extraterestru cu bilet. Dau să urc în microbuz. “Vaş bilet!” Zâmbesc prosteşte şi zic că pot pleca şi fără bilet. Am fost trimisă imediat la casierie. Mai erau 5 minute până la plecare. Alerg şi roşesc, mă simt din nou ca o extraterestră, dar nu am timp să fac simetrie între cele două gări. Casiera de la Tiraspol stătea după un geam mare, european. Preţul biletului spre Chişinău era afişat în MDL şi în moneda locală. Plătesc în lei şi primesc bilet. E în limba rusă, dar are data şi ora procurării, preţul în lei. Pornim. Îl întreb pe şofer de ce nu poate lua pasageri fără bilet. Aflu că şoferii cu “iepuri” sunt amendaţi cu o sumă echivalentă preţului biletului. Ajungem la Tighina. Urcă câţiva tineri cu o limbă română ca din cântecele materne. După ei – reprezentantul gării ne numără şi ne confruntă cu numărul de bilete vândute. Toţi au bilete spre Chişinău – gara extraterestră cu “bilet european”.