„Centrul pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor”: misiune îndeplinită?
De câtva timp deja, în R. Moldova, denumirea, uneori cu nuanţe sinistre, a CCCEC, este descifrată altfel decât până acum. Oamenii îi zic mai adecvat activităţilor din ultimul timp ale colaboratorilor acestei instituţii – “Centrul pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor”.
Rebotezarea s-a produs după ce, de câteva săptămâni deja, urmărim cu stupoare “activităţile operative” ale CCCEC, vânătoarea de telefoane mobile şi de profesori, suspectaţi de corupţie. În consecinţă, în ziua ultimului examen de Bacalaureat, un oficial de la Centrul pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor declara la televizor că sarcinile instituţiei au şi fost ca şi cum realizate: au existat telefoane, teste rezolvate, dosite prin sobele claselor sau după calorifere, au fost găsiţi bani, prin birourile unor directori, rămâne de stabilit un singur lucru – mecanismul prin care banii au fost transmişi de părinţi la profesori. Potrivit oficialului de la Centrul pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor, odată descoperit şi acest mecanism, din corupţia de la Bacalaureat nu ar rămâne nici praful. Simplu şi clar.
Nimeni nu neagă astăzi că, în R. Moldova, totul se vinde şi se cumpără. Poţi cumpăra servicii medicale, locuri la studii, locuri de muncă, funcţii publice, dar şi note mai bune, inclusiv la Bacalaureat. Acest fenomen este atât de bine cunoscut, încât a devenit incontestabil. Dacă-i aşa, este locgic să ne întrebăm cu ce s-a ocupat, de la BAC—2011 până la BAC-2012, bunăoară, CCCEC. Oficial, nu a existat nicio informaţie din care cetăţenii ar fi aflat că, în instituţiile de învăţământ, există corupţie, că notele se cumpără, uneori cu bani mari, că părinţii sunt extrem de nemulţumiţi, dar tac, deoarece, fiind, deseori, departe de copiii lor, undeva “la Italia”, nu reuşesc să-i supravegheze, să-i monitorizeze, crezând că singura salvare sunt banii pe care reuşesc să-i adune şi să-i trimită acasă, pentru pospăirea profesorilor şi determinarea lor să le pună note mai bune copiilor lor. Fenomenul perpetuează de ani de zile şi el este bine cunoscut atât miniştrilor, viceminiştrilor, procurorilor, poliţiştilor, dar şi colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor.
Toţi cunosc, toţi au cunoscut, dar nu au ridicat un pai ca să pună capăt târgului cu note, iar examenele de Bacalaureat din acest an parcă i-au făcut să se simtă noii “descoperitori ai Americii” pe cei abilitaţi de stat să combată corupţia în fiecare zi, nu doar atunci când există vreo comandă, inclusiv politică. De unde atâta energie, atâtea strategii şi atâta zel în cazul celor care, mai ieri, şi-au cumpărat singuri note la BAC, diplome de jurişti sau poliţişti, locuri de muncă la Centrul pentru Combaterea Copiatului la Examenele Copiilor sau prin alte instituţii anticorupţie?
Atât de “energici” au fost în acest an colaboratorii CCCEC, încât nimeni nu pune la îndoială că ar exista vreun plan prin care s-ar încerca demisia cuiva, intimidarea şi anchetarea altora, deşi, cu tot zelul manifestat, aceştia nu au descoperit absolut nimic nou sub soare. Totul s-a întâmplat exact ca în alţi ani, atunci când majoritatea absolvenţilor beneficiau de suportul persoanelor din afara centrelor de BAC, pentru a susţine cu bine examenele. Aşa cum spuneam, deşi avem zeci de promoţii care au susţinut BAC-ul pe căi oculte, iar despre acest fapt s-a cunoscut întotdeauna la cel mai înalt nivel, mai ales că şi odraslele demnitarilor se bucură de aceleaşi metode corupte în timpul examenelor, pe parcursul anilor de studii nimeni nu face nimic pentru a opri cu-adevărat târgul de note. De ce, niciun demnitar nu se întreabă în aceste zile din care cauze liceenii de la noi nu pot susţine singuri, fără copiat sau plagiat, examenele de Bacalaureat? Ce fel de cunoştinţe acumulează ei în anii de studii? Cine sunt cei care îi instruiesc? Cât de pregătiţi, cât de oneşti, cât de binevoitori, cât de prietenoşi, cât de sinceri sunt dascălii de azi cu elevii? De ce, în unele localităţi, nici chiar profesorii nu au putut rezolva testele la BAC, fiind puşi în faţa situaţiei de a căuta profesori prin alte părţi pe care «să-i angajeze” ca să rezolve testele? De ce nimeni nu se înteabă cât de adecvate situaţiei sunt testele de la BAC? Reuşesc sau nu liceenii să însuşească suficient temele, ca să vină fără telefoane mobile, ascunse prin mâneci, la examenele de BAC?
Am primit zilele acestea mai multe scrisori de la profesori nemulţumiţi de faptul că Ministerul Educaţiei a elaborat teste inadecvate, inducând în eroare liceenii şi pe profesorii acestora. Scrisorile sunt semnate. Am descoperit nume cunoscute, ale unor profesori de la noi, care au subscris unor “plângeri” pline de greşeli şi incoerenţe… Cum vorbesc aceşti profesori cu elevii lor? Ce limbaj utilizează? Despre ce discută? Cât de utile pot fi sfaturile sau chiar orele lor? În continuare, am căutat să înţeleg ce mesaj are Ministerul Educaţiei pentru absolvenţi. Am găsit un document intitulat “Programa pentru examenul naţional de bacalaureat la limba şi literatura română, sesiunea iunie 2012». Deci, e un document proaspăt. În debutul acestuia, găsim o Adresare către absolvenţi, din partea celor vreo 10 autori care au muncit la conceperea testelor. Acest mesaj începe şi continuă în felul următor: “Am parcurs împreună cîteva ediţii ale pregătirii şi luării cu succes a celui mai semnificativ examen în calitatea sa de probă de nobleţe a personalităţii umane în devenire: bacalaureatul la limba şi literatura română, disciplină care adevereşte, benevolente, condiţia dăinuirii noastre spirituale în timp, disciplină ce vă oferă multiple forme/ ipostaze şi medii posibile de modelare a propriei individualităţi într-un dialog continuu cu orizontul de aşteptare al societăţii”. Acest stil de comunicare îl au şi manualele? Ce ar trebui să reţină liceenii din acest mesaj?
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
