Centenarul ne-unirii şi Ziua Unităţii
Ziua Unităţii. Oare cum e să trăieşti, alături de o ţară întreagă, ca parte componentă a unei ţări întregi, Ziua Unităţii? Germanii au sărbătorit ieri această zi. Deşi au fost separaţi timp de 50 de ani, deşi li s-a construit şi un zid, care trecea prin inima câtora localităţi şi a câtorva milioane de germani, deşi au fost separaţi şi de un sistem diabolic, care avea o spălătorie de creiere pornită la turaţii maxime, germanii au dărâmat toate zidurile şi obstacolele, fie din beton sau din doctrine şi au instituit Ziua Unităţii, o zi naţională.
Ieri, am urmărit cum abordează presa germană, dar şi cea străină, unitatea Germaniei. Desigur că au existat şi comentarii critice, care enumerau provocările de care are parte Germania în prezent. Dar, au existat multe voci care au evocat succesul Germaniei. Germania a reuşit, în câteva decenii, să ajungă de la unul dintre cele mai înfierate, stigmatizate şi odioase regimuri la un lider politic şi economic european şi mondial. E posibil oare aşa ceva?
Scriitorul britanic Stephen Green în cartea sa ”Dear Germany” (Dragă Germania, n.r.), a enumerat trei miracole care au ridicat Germania din cenuşa autodistrugerii până la culmile unui lider respectat: ”Primul miracol este istoria unui succes economic, pe care îl resimt practic toţi cetăţenii”. Vă imaginaţi, un stat distrus de război, demoralizat de înfrângeri, să ajungă un lider economic în scurt timp? Îşi imaginează astăzi cineva cum ar fi Europa şi lumea întreagă fără Porsche, Mercedes-Benz, BMW, Audi, Volkswagen, Opel? Fără alte maşini şi utilajede calitate germană? Fără întreaga industrie germană? Dar fără renumita acurateţe şi responsabilitate în afaceri? Sunt branduri de necontestat.
Stephen Green consideră că al doilea miracol german „e un miracol politic, care încă nu a fost celebrat adecvat. Ceea ce s-a întâmplat începând cu 1949, când Republica Federală Germania a fost creată, este developarea unui dintre cele mai stabile şi sustenabile democraţii de pe întreaga planetă. Acest fapt nu era previzibil atunci, având în vedere istoria recentă cu cel de-al Treilea Reich şi Republica Weimar”. Brandul Cancelarului Germaniei, este cu adevărat, comparabil cu cel al BMW şi Mercedes-Benz, un model de verticalitate de netăgăduit.
Şi al treilea miracol, fără de care germanii, probabil, nu ar fi ajuns la un respect internaţional, chiar şi în prezenţa primelor două miracole ”este modul în care Germania şi-a confruntat cele mai întunecate laturi ale trecutului său. Aceasta nu s-a întâmplat peste noapte; a fost nevoie de decenii de căutări identitare dureroase, dar a fost realizat surprinzător de profund şi fără ezitări”, scrie Green, adăugând, în concluzie, o frază care mi-a trezit invidia de cetăţean ne-german: ”Cred că acesta e un model de umanitate”.
În acest an, mai multe state din Europa sărbătoresc nu doar o zi a unităţii, ci Centenarul Unităţii. Întreaga Europă pare să celebreze în acest an 100 de ani de unitate şi democratizare. Estonia a sărbătorit în februarie, cu o mulţime de activităţi ce ţin de modernitate în care a implicat comunitatea internaţională progresistă. Şi Letonia şi Lituania au sărbătorit în acest an câte 100 de ani de independenţă şi unitate naţională. Mai mult, cele trei state Baltice au decis să sărbătorească 100 de ani de istorie şi de unitate în acţiuni comune, ca să arate că unitatea naţională în democraţiile moderne depăşeşte hotarele. Polonia va sărbători centenarul în noiembrie. România urmează să sărbătorească în decembrie.
La Chişinău, se pare că s-au mutat toate zidurile şi sârmele ghimpate aruncate de alţii. Centenarele şi Unitatea trec pe alături, inclusiv miracolele germane, baltice, comuniunea cu UE sau unirea românească. Spiritul unităţii pare să fie încarcerat, ca să nu se întâmple vre-un miracol. Cetăţenii din Republica Moldova consemnează în acest an 100 de ani de peregrinări, frământări, dezbinări, rătăciri.
Un stat din care oamenii fug pe toate căile posibile, un stat de care înşişi liderii politici îşi ţin familiile departe, un stat în care majoritatea demnitarilor nu aleg să îşi cumpere de aici măcar ciorapii, un stat care este întreţinut practic de bani proveniţi din străinătate, un stat în care doar vinul şi murăturile sunt autentice, iar inimile şi gândurile stau la gară, aşteptând următorul tren, nu e uman, nu e model, şi e condus greşit. În R. Moldova e nevoie de 100 de ani de schimbări. Dar pentru asta, e nevoie măcar de o zi de unitate, ca un miracol german
