Cel mai mare monstru

În ştirile de pe net, am descoperit un titlu înfiorător, “Ucigaşul din Norvegia: “Sunt cel mai mare monstru de la al Doilea Război Mondial încoace“”. M-am uitat la poza alăturată şi am crezut că este victima unui nebun însetat de sânge. În timp ce citeam ştirea care descria cum a avut loc actul terorist, cu câtă cruzime a fost înfăptuit, câtă lume şi-a pierdut viaţa, pentru o clipă, mi s-a oprit respiraţia. Nu puteam să rostesc nici măcar “Doamne fereşte”…

Cel mai groaznic, însă, a fost când mi-am dat seama că tânărul din poză nu este victima, ci chiar atacatorul. Mă uitam la el şi nu-mi venea să cred: o privire atât de blândă, un chip atât de luminos. Ne e mult mai uşor să acceptăm ideea că un astfel de masacru poate comite doar cineva cu o înfăţişare oribilă, cu o cicatrice mare, cu o privire înfiorătoare. Ne-am obişnuit cu imaginile teroriştilor din Al-Qaida, unde toţi sunt identici. Barbă neagră, privire de vultur – acestea sunt calităţile care ni s-au întipărit în memorie şi, după acest model, gândim şi despre toţi ceilalţi.

Anders Behring Breivik, însă, e altfel. E blond, cu o privire blândă şi un zâmbet calm, deşi, dacă-l privesc mai atent, îi observ ironia ciudată. Cât de uşor ne lăsăm minţiţi de un zâmbet, de un chip angelic. Şi Lucifer a fost înger, cel mai frumos dintre toţi. Tocmai de aceea a şi crezut că poate fi în locul lui Dumnezeu, dar n-a reuşit… Cât de amăgitor poate fi chipul unui om şi câtă cruzime poate fi în sufletul lui. Avea un plan bine gândit, pe care n-a ezitat să-l realizeze. A vrut să intre în istorie ca cel mai mare monstru de după cel de-al Doilea Război Mondial şi va intra. Aici, însă, se încheie istoria pentru el, precum şi viaţa însăşi. Nu există un viitor, nu există nici trecut, există doar CLIPA când a ucis toţi acei oameni.

Din păcate, Breivik nu este singurul “monstru”. În ultimul timp, tot mai des sunt cazuri de accese de furie ale unor persoane de regulă calme, tăcute, chiar binevoitoare. Ba un muncitor şi-a ucis familia, ba un elev şi-a masacrat colegii… Bunicile noastre ar spune că se apropie sfârşitul lumii. Şi dacă se apropie, câţi nebuni vor mai fi?!

Olga Bulat

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *