CEDO — ameninţarea Rusiei şi a Moldovei

Aseară câteva mii de oameni aşteptau cu sufletul la gură o decizie judiciară. Sute de copii, părinţi şi profesori din şcolile cu predare în limba română din stânga Nistrului au stat ieri cu ochii pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului în aşteptarea unei decizii cu privire la dreptul lor de a studia şi de a preda în limba lor nativă acasă.
Ieri, la CEDO a fost discutat aşa-numitul caz “Catan şi alţii împotriva Moldovei şi Rusiei”, care include plângerile a 170 de profesori şi părinţi din zonă cu privire la imposibilitatea de a asigura învăţământul în limba română în zona în care locuiesc, în localităţile din stânga Nistrului.

Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului “Ştefan cel Mare” din Grigoriopol, ne-a spus în seara zilei de ieri că a aşteptat prea mult ziua acestei decizii, dar că are încrederea că un drept al lor va fi recunoscut şi asigurat. “Aştept ca, în sfârşit, elevii noştri, alături de profesori, să aibă posibilitatea de a merge la şcoală fără frică, fără transferuri obositoare, aşteptăm să ne simţim egali într-o ţară integră.”

Viaţa ei la Grigoriopol a fost plină de provocări. Deşi în timpul războiului ruso-moldovenesc din 1992 a fost nevoită să se refugieze la Chişinău, s-a reîntors în scurt timp ca să participe la ceea ce a crezut că e necesar, şi anume la dezvoltarea învăţământului modern. Din 1996 a devenit directoarea liceului şi, concomitent, ţinta multor atacuri neelucidate. Chiar în luna noiembrie 2011, fiul ei Alexandru, absolvent al acestui liceu, a fost atacat în plină stradă, ajungând la spital cu traumatisme serioase, care au necesitat intervenţii medicale de durată. Chiar dacă a cerut autorităţilor de la Chişinău ajutor medical, dar şi ajutor în investigarea crimei produse, a fost informată (a câta oară) că intervenţia autorităţilor legale ale R. Moldova în acest teritoriu este imposibilă.

Am întrebat-o dacă crede că noua conducere de la Tiraspol, dar şi vechea conducere de la Moscova, ar putea îndeplini o hotărâre de repunere în drepturi a elevilor şi profesorilor izolaţi timp de 20 de ani. Eleonora Cercavschi crede în schimbare şi că “oricum, a rămas mult mai puţin de aşteptat decât am aşteptat până acum”.

Calea profesorilor români din Transnistria spre CEDO n-a fost deloc uşoară. Pe de o parte, ei nu şi-au întrerupt activitatea nici pentru o zi, pe de altă parte – nici provocările şi ameninţările nu s-au stopat în tot acest răstimp, iar din momentul depunerii plângerii la Marea Curte problema a luat o turnură şi mai neaşteptată, deoarece s-au înteţit ameninţările din toate părţile. “Ne-am pomenit ameninţaţi şi de partea rusă, dar şi de partea moldovenească, de autorităţile de atunci”, îşi aminteşte directoarea Cercavschi.

Şi colega ei de luptă, Maria Roibu, directoarea Liceului “Alexandru cel Bun” din Tighina, era aseară cu gândul la CEDO, fiind, de asemenea, una dintre apelantele pe acest caz. “Nu cunoaştem încă rezultatul, dar logica oricărui om sănătos va merge pe linia drepturilor omului. Este evident că Rusia s-a implicat de la bun început în obstrucţionarea dreptului nostru de a avea şcoli cu predare în limba română”, susţine ea. Aşteptarea justiţiei a durat mult, nebănuit de mult. “Atunci când am depus cererea la CEDO în 2004 nu credeam că va dura atât de mult. Auzisem că unele procese durează la CEDO 3-4 ani, ceea ce pe atunci îmi părea o veşnicie. Dar aşteptarea noastră a durat şi mai mult, poate cel mai mult – 8 ani.”

Actualmente în zona transnistreană sunt 8 şcoli cu predare în limba română, majoritatea dintre acestea fiind conduse de femei, şi majoritatea profesoarelor fiind femei. Lupta lor pentru un proces de învăţământ echitabil a fost rareori remarcată de autorităţile de la Chişinău, dar deseori întreruptă de către reprezentanţii regimului de la Tiraspol.

Deşi decizia va fi făcută publică peste câteva zile, Eleonora Cercavschi consideră că “adevărul şi legea sunt de partea noastră”, iar Maria Roibu are o singură explicaţie pentru aşteptările pozitive: “Dacă există dreptate pe pământ, atunci dreptatea va fi de partea noastră”.

Alina Radu, 
alina.radu@zdg.md

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Fadly

    Nu spun ca toti sunt rai sau toti sunt buni. Insa, daca toti erau buni sau prenopderent buni, mai aveau ei renumele asta ? Probabil ca nu. Si eu stiu tigani care nu fac ce fac cei pe care ii vad in autobuze sau tramvaie, exista si tigani care se respecta intr-un fel. Din pacate pentru ei cat si pentru noi, numarul celor care comit astfel de lucruri nelalocul lor, este mult mai mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *