Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ce poate învăţa Iaşiul de…

Ce poate învăţa Iaşiul de la Chişinău?

Recent am vizitat vechea capitală a Moldovei, Iaşi, pentru o prelegere la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”. M-am convins, iarăşi, că, în anumite aspecte, Chişinăul este un oraş de invidiat pentru libertatea sa economică – bineînţeles, numai comparativ. Am sosit în plină campanie electorală, şi esenţa democratică a fost scoasă la iveală prin sloganurile publicitare subtile şi sincere: “Votează cu inima!”, “(Partidul A) iubeşte Iaşiul”. Seara, la emisiunea Realitatea TV “Dosarul candidatului”, am primit informaţii suplimentare despre capacităţile de “antreprenor” ale multor candidaţi, care, se pare, stau cu un picior în penitenciar pentru acte de corupţie. Vizibilă a fost şi această corelaţie aproape firească între alegeri şi reparaţia febrilă a drumurilor în ajunul acestora.

Schimbarea banilor te face să te simţi ca un dependent de droguri sau un cumpărător de arme ilegale. Dacă, la Chişinău, beneficiem de schimb valutar în aproape fiecare colţ al oraşului, şi la un orar convenabil, acolo, după standardele europene, bineînţeles, ceea ce este o simplă tranzacţiune între două părţi consimţitoare devine un adevărat supliciu. Odată găsită o bancă potrivită, trebuie să arăţi buletinul, să completezi un formular şi să-ţi pui semnătura. În total: 5 minute pentru a schimba 50 de EURO. Mi s-a spus că astfel consumatorii ar fi protejați de eventualele bancnote false. Dar atunci, de ce să nu trecem prin aceeași procedură la fiecare act de cumpărare: la chioşc, la supermarket, la salonul de frumusețe? Sau avem certitudinea că valutele naționale nu pot fi falsificate?

În cartea ”În apărarea indezirabililor”, economistul american Walter Block ia apărarea falsificatorilor de bani, menționând că în zilele noastre cantitatea banilor falsificați în mod privat este mult mai mică decât cea a banilor ”falsificați” oficial prin băncile centrale. Dacă în trecut banii aveau o valoare intrinsecă, reprezentată de valoarea metalelor din care erau făcute monedele (cel mai des, din argint), azi se produc bani de hârtie și electronici în mod inflaționist. În sec. XIX, un călător român putea efectua fără probleme cumpărături la Paris în moneda sa națională, deoarece avea o valoare intrinsecă și recunoscută. În acest sens, prin monedele de aur și argint europenii aveau deja o monedă unică, fără EURO. Una stabilă, spre deosebire de ultima. Astfel, între 1815 și 1914, prețurile în Europa nu numai că au rămas stabile, dar s-au și micșorat în medie cu 30%! Să ne închipuim acum care ar fi peste o sută de ani prețurile la apă, gaz sau într-un supermarket!

Un alt avantaj al Chișinăului este răspândirea mai ”anarhică” a spațiilor comerciale: aproape nu există spațiu locativ în Chișinău în aproprierea imediată a căruia să nu fie o alimentară, un chioşc, o farmacie sau un bar, și cu un orar adaptat clienților. Astfel de comodități sunt mai rare la Iași, dar și mai rare în alte orașe mai ”europene”. Cine nu crede, îi recomand să iasă într-o duminică în orice oraș german în căutarea unei farmacii deschise.

Există vizitatori care se plâng de lipsa de orientare spre client a personalului în diferitele localuri de aici. Într-adevăr, există, încă, reprezentanți ai școlii sovietice de vânzători: ”Voi sunteți mulți, eu sunt una”. Dar, în multe, sectorul de servicii din Moldova a depășit Occidentul în ceea ce priveşte flexibilitatea și ar fi binevenit un ajutor internațional din partea RM, prin care antreprenorii autohtoni să îi re-învețe pe cei din industriile cartelizate ale Occidentului semisocialist să aprecieze virtuțile pieței libere.

Gerhard Ohrband, lector universitar