Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ce note ar primi la…

Ce note ar primi la BAC justiţiarii din R. Moldova?

Reformarea justiţiei în R. Moldova se desfăşoară în contextul unor evenimente care pun într-o lumină mai mult decât penibilă toate organele de drept.

Săptămâna trecută se anunţa, iar ieri (miercuri, 13 iunie), Ministerul de Interne confirma ipoteza lansată de procurori, potrivit căreia, răposatul Ion Stratulat,  cel care a fost împuşcat în cen trul Chişinăului în septembrie 2011 de către Ion Şoltoianu, este unul dintre principalii suspecţi în asasinările lui Igor Basarab (ianuarie 2010) şi Igor Ţurcan (iunie 2011). Poliţiştii (probabil din neatenţie) au uitat să precizeze câţi ani de închisoare riscă Stratulat, chit că, săptămâna trecută, procurorii care făceau anunţul spuneau că nu pot oferi detalii pentru că există prezumţia nevinovăţiei, atât pentru cei vii, cât şi pentru cei plecaţi din această lume.

Cert este că, prin aceste ipoteze, în care nu pot să cred, oamenii legii, încet, dar sigur, încearcă să pregătească opinia publică pentru condamnarea unui mort, spălându-se astfel pe mâini. Oficial, vor raporta că au desoperit autorul celor mai grave crime din ultimii ani, iar mulţi, pentru asta, ar putea fi chiar avansaţi în grad. În statistici va figura că cele două crime odioase au fost descoperite, iar jurnaliştii nu vor mai avea motive să sară la gâtul lui Roibu şi Zubco.

Toate bune şi frumoase, doar că anunţul cu Stratulat vine după ce procurorii şi poliţiştii au gafat impardonabil în cazul Inculeţ, când l-au prezentat pe acesta, în ultimii 2 ani, drept unul dintre principalii suspecţi ai crimelor de la Ialoveni şi Durleşti. Până acum câteva zile, când au aflat că, de fapt, Inculeţ a murit cu 3 ani înainte de primul asasinat. Prin asta, oamenii legii au demonstrat cât de avansată este ancheta în cazul acelor crime. Adică la căutarea suspecţilor, despre care nu ştiu numic. Să fim sinceri, după 2 ani de anchetă, oamenii legii nu au aflat nimic, iar declaraţiile lor se bazează pe supoziţii.

Ce s-ar fi întâmplat, însă, dacă Gheorghe Inculeţ ar fi decedat în 2011? Sau dacă nu se descoperea niciodată că el a murit? Dacă tot era suspect, chiar dacă nu erau probe care să-l încrimineze, până la o eventuală  condamnare nu era prea mult. Inspiraţia de care a dat dovadă poliţistul care şi-a dat seama că Inculeţ este mort nu a fost deloc în favoarea organelor de drept. Astfel, deşi omul a făcut o faptă bună, nu-i exclus să regrete, or, deşi am încercat să-l găsim, ne-am lovit de un sistem excesiv de birocratic şi de o mentalitate tipică.

Şi nu doar procurorii şi poliţiştii au fost eroii acestei săptămâni. Au ieşit în evidenţă, mai mult decât trebuia, şi ofiţerii CCCEC, care s-au apucat serios să curme corupţia de la BAC. Şi cum au făcut-o? Prin căutarea şi numărarea telefoanelor mobile cu care elevii intrau în sala de examene.

Toate aceste acţiuni sterile ale CCCEC, legate de corupţia de la Bac, nu au cum să nu-mi amintească de tot ce s-a întâmplat în 2009, când Centrul reţinea în flagrant mai mulţi funcţionari ai Ministerului Educaţiei, printre care şi pe Adrian Ghicov (atunci, la fel ca şi acum, director al Agenţiei de Evaluare şi Examinare, instituţie care se ocupă de organizarea examenelor), şi îi acuza de luare de mită. Ştim cu toţii cu ce s-a încheiat acea operaţiune. Cu nimic. Toţi suspecţii au fost declaraţi nevinovaţi. Nu mai contează cum.

Ce a făcut însă acum CCCEC? Văzând că nu poate doborî adevăraţii rechini din sistem, care într-adevăr au corupt, corup şi vor corupe educaţia, s-au lansat în a prinde micii peştişori, domeniu în care ofiţerii CCCEC sunt specialişti. Or, nu sunt ei cei care prind în flagrant doar medici şi profesori?

Cu toate aceste penibilităţi dintr-un sistem, cică aflat în plin proces de reformare, mă întreb: Oare câţi dintre cei care acum conduc reformarea justiţiei în R. Moldova au dat BAC-ul? Câţi dintre ei l-au dat copiind? Câţi dintre ei nu au ajuns până la BAC pentru că au făcut doar 9 clase? Câţi şi-au cumpărat diplomele? Or, nu este un secret pentru nimeni că angajarea în sistemul organelor de drept în R. Moldova se face mai mult după mărimea muşchilor şi a conturilor bancare, şi nu în baza cunoştinţelor. De aici şi rezultatele, tot mai vizibile în ultimul timp.

Victor Moşneag, victor@zdg.md