Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ce înseamnă criza migranţilor pentru…

Ce înseamnă criza migranţilor pentru moldoveni

După ce, timp de câteva săptămâni, elita media şi intelectuală a încercat să confrunte publicul, mai ales cel eurofil, cu realitatea crizei migraţionale din Europa, recent, Vitalie Gamurari, profesor în drept internaţional şi specialist în domeniul dreptului refugiaţilor, a abordat posibilele consecinţe pentru Republica Moldova. Cităm din articolul din 10 octombrie de pe Unimedia: „…trebuie luate în calcul consecinţele cu care se pot ciocni statele din vecinătatea UE, dat fiind că acest haos imigraţionist odată şi odată va fi stopat şi gestionat, pe cât este posibil.

În aceste condiţii, puţin probabil este ca aceste persoane să revină în ţările lor de origine, chiar dacă refuzul acordării statutului de refugiat le obligă să revină, în condiţiile în care acestea vor fi considerate ţări sigure. În situaţia creată imigranţii vor încerca să pătrundă pe teritoriul din apropiata vecinătate, inclusiv din considerente de a ajunge ulterior în mod clandestin pe teritoriul statelor membre UE”. Şi: „Iată aici apare întrebarea pe cât de pregătită este şi va fi Republica Moldova să gestioneze situaţia potenţial creată, în special sub aspectul securităţii naţionale şi al costurilor pe care va trebui să le suporte. Or, în condiţiile unei crize, în societatea moldovenească apar mai multe întrebări decât răspunsuri”.

Strategia elitei noastre pro-europene cu privire la ştirile externe ”ambivalente”, deci care ar putea ”păta” imaginea instituţiilor UE şi, în general, a instituţiilor internaţionale (de pildă, organizaţiile din ”familia” ONU), care, nu în ultimul rând, sunt şi finanţatorii multor proiecte de la noi, părea să fie cea a struţului – capul jos, ascuns în nisip, dar cu un drapel UE sus. Alegerile parlamentare în UE cu partide anti-UE în ascensiune, criza din Grecia şi nu numai, cenzurarea internetului, activismul militar prin intermediul NATO şi acţiunile individuale ale unor state UE, conflictele dintre statele membre şi birocraţia de la Bruxelles şi multe altele erau trecute sub tăcere, consumatorul media de la noi putând dormi liniştit. Iar acum, această „idilă” europeană e ameninţată de a fi tulburată. Noi putându-ne pomeni în pielea milioanelor de europeni, surprinşi de valul migranţilor. Ignorarea activismului militar în Orientul Mijlociu are totuşi preţul său umanitar, şi acum, inclusiv oponenţii războaielor din Irak, Yemen, Afganistan, Libia etc., vor suporta consecinţele (deşi pe la noi nu prea au fost observate flashmoburi şi demonstraţii împotriva războaielor respective).

Criza migraţională din Europa va avea urmări serioase şi pentru visul multor familii de la noi de a ajunge acolo. Dacă ne uităm bine, doar în Germania, circulă deja 1,5 milioane de refugiaţi în 2015 (cifră recent ajustată), care, la rândul lor, vor avea dreptul să invite restul familiei lor. Ar fi naiv să presupunem că toate acestea nu vor avea niciun efect asupra situaţiei moldovenilor din Europa: de la burse de studii, programe gratuite de schimb, locuri de muncă până la siguranţa fizică în cartierele locuite preponderent de migranţi.

Primarul oraşului Duisburg, Sören Link (SPD), a făcut furori, declarând în septembrie că: ”Aş prefera să am dubla cantitate de sirieni, dacă în schimb aş putea să mă debarasez de unii europeni din Est”. Ar trebui să fie logic că nu putem bombarda la nesfârşit ţări în curs de dezvoltare (cu scopul ”democratizării”, bineînţeles), fără a produce o catastrofă umanitară. Pare straniu pentru unii mari strategi geopolitici, dar oamenilor nu le place să fie bombardaţi, inclusiv în lumea musulmană. Şi, dat fiind faptul că resursele sunt limitate, ele vor fi redirecţionate acum spre scopuri mai urgente – în detrimentul beneficiarilor actuali ai generozităţii UE, inclusiv Republica Moldova. Sunt totuşi convins că unii dintre politicienii noştri deja visează la crearea centrelor de plasament pentru refugiaţi pe teritoriul RM. Finanţate de UE şi ONU. Prin asta s-ar deschide căi miraculoase pentru delapidare de fonduri pentru ”managerii de proiect” de la noi.