Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ce facem cu criza spirituală?

Ce facem cu criza spirituală?

În perioade dificile, de cumpănă şi de necaz, omul, mai mult ca niciodată are nevoie de credinţă în bine. Cel mai des îşi aminteşte de Dumnezeu şi încearcă să se apropie de el, tot în astfel de situaţii. Istoria ne-a demonstrat că în multele cazuri când parcă nu existau soluţii, au izbutit anume acei indivizi care aveau credinţă.

Cu certitudine moldovenii s-au pomenit într-un moment când au nevoie de credinţă mai mult decât de orice altceva, dar spre marea noastră tragedie, în fruntea tuturor crizelor care ne-au năvălit sau pe care ni le-am făcut cu mâna noastră şi poate cu capul altora, este probabil cea spirituală. E neserios că nu avem preşedinte. E ruşinos că avem o guvernare imatură. E trist că suntem tot mai săraci. Aceste probleme şi multe altele sunt foarte grave, dar nesemnificative în comparaţie cu absenţa credinţei, care este mult prea tragică.

În satul părinţilor mei, săptămâna trecută, un tânăr şi-a ucis unchiul, pe fratele mamei sale. Cică era beat, dar a găsit putere să-i taie capul şi membrele. Una dintre urechile victimei a fost găsită după ce corpul fusese înmormântat. Nu este un caz singular. Mult prea des suntem şocaţi de astfel de întâmplări. De exemplu, zilele trecute s-a scris despre o tânără mamă care şi-a sugrumat copilul de şase ani pentru că acesta plângea. Refuz să cred că un om care are credinţă, care se teme de o putere divină, care este evlavios ar putea ucide, cu atât mai mult apropiatul, unchiul, copilul. Teamă mi-e că acestea sunt rezultatele, consecinţele unei generaţii crescute departe de divinitate, de religie.

Nu vreasu să-mi imaginez ce se va întâmpla peste câţiva ani, când vom avea preşedinte, poate şi stabilitate politică, dar când nu vom mai crede nici în Dumnezeu. E un subiect mult prea complex. Sunt multe motive, cauze, explicaţii. Una dintre ele, care explică oarecum de ce mergem pe acest drum, este implicarea politicului în biserică şi a bisericii nu doar în politică, dar şi în business. Undeva, printr-un cod al bunelor maniere am citit odată că o persoană bine educată nu vorbeşte despre religie. Deşi nu-mi place, sunt absolut convinsă că acest subiect trebuie pus cât mai des în discuţiiile noastre şi de luat atitudine, evident.

Tatiana Eţco, 
tatianaetco.zdg@gmail.com