Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Ce fac poliţiştii când le…

Ce fac poliţiştii când le este foame?

Săptămâna trecută, am fost la Mireşti. De ajuns am ajuns, dar cu revenirea la Chişinău am întâmpinat probleme. După 15.00, pe drumul care leagă micul sătuc de capitală transportul public nu mai circulă. După ore de aşteptare, mă gândeam că voi rămâne acolo, iar frunzele copacilor îmi vor ţine loc de aşternut.

Noroc de un om cu maşina, care s-a oprit la insistenţele mele disperate. Era joi seara. Circulam pe şoseaua Balcani. Omul mergea cu o viteză obişnuită pentru maşina pe care o conducea. Ciudat, purta şi centură de siguranţă. Dar, după vreo oră, am fost opriţi de poliţie. Şoferul şi-a luat actele şi a mers către cei doi oameni ai legii pentru a se dumeri de ce a fost oprit. Nu însă înainte de a exclama: „Le este foame”. Între timp, în jurul nostru se crease o învălmăşeală teribilă. Alt poliţist crea panică printre celelalte maşini implicate în trafic. La fiecare minut, era oprit un nou autovehicul. Reacţiile şoferilor erau parcă trase la indigo. Nemulţumirea de pe feţele lor era vizibilă şi pentru un copil. Totuşi, păreau resemnaţi. În câteva minute, în jurul nostru, nu mai puţin de 5 maşini au fost oprite din drum.

Într-un moment, şoferul a intrat în maşină vădit iritat. Şi-a luat portmoneul, de unde a scos 50 de lei. În câteva minute a revenit. Avea un zâmbet pe faţă, însă nu uita să scape şi câte o înjurătură. „Nu am făcut nimic”, se tot scuza bărbatul.
A început să ne povestească ce a discutat cu poliţistul. „Mi-a zis că am depăşit viteza regulamentară”. Radarul poliţiei rutiere surprinsese 58 km/h, pe când viteza permisă pe un asemenea drum, după spusele poliţistului, e de doar 50 km/h. Omul nu se putea împăca cu gândul că, deşi e nevinovat, a plătit. Nu avea însă alternativă.

În negocierele cu poliţistul, acesta l-a ameninţat că îi va face proces verbal şi că va fi nevoit să plătească 600 de lei. În astfel de condiţii, şoferul nu a avut de ales. I-a spus că are doar 50 de lei, însă pe poliţist nu-l aranja suma şi l-a trimis să mai ceară de la noi, cei care ne aflam în maşină.

Motivaţia a fost următoarea. „Cu aceşti bani, nici măcar benzină nu pot procura”. Ulterior, însă, văzând că omul nostru nu poate fi înduplecat, ba chiar era de acord să i se facă proces verbal, poliţiştii au acceptat suma, iar noi am fost liberi. În spate, alţi şoferi erau aşteptaţi să cadă pradă poliţiştilor cărora „le este foame”.

De la şoferi aflăm că asemenea situaţii sunt o regulă pe şoselele Moldovei. Greşeşti sau nu, de cele mai multe ori trebuie să plăteşti. Unii achită 50 de lei, alţii sute sau chiar mii de lei. Dacă statul nu-i ajută, poliţiştii îşi poartă singuri de grijă. Totuşi… Câte procese verbale întocmesc aceştia într-o zi de lucru, dacă majoritatea şoferilor acceptă să dea mită?

Victor Moşneag
v.mosneag.zdg@gmail.com