Câţi miniştri „a doborât” presa?
La 7 august Traian Băsescu, preşedintele României, s-a întâlnit cu aproximativ 100 de jurnalişti români. În prezenţa acestora, şeful statului român a declarat că libertatea presei este una din principalele garanţii pe care un sistem politic trebuie să le dea. „Am avut întotdeauna convingerea că presa trebuie să-şi ia libertate atât cât vrea ea, atâta cât consideră că trebuie să aibă şi în limitele pe care ea consideră că trebuie să şi le autoimpună”, a spus Traian Băsescu, menţionând că presa din România este complet liberă.
A exagerat sau nu, cert este că niciunul din ziariştii prezenţi acolo nu a contestat acest fapt. Din discuţiile cu colegii din România am înţeles că presa scrisă este cea care „doboară miniştrii”.
Nu voi enumera câte subiecte a publicat Ziarul de Gardă, dar şi colegii de la Jurnal de Chişinău sau Timpul, despre încălcările comise de înalţi demnitari de la Chişinău. Rezultate? Egale cu 0.
Procuratura măcar nu a intenţionat să investigheze aceşti funcţionari publici, care se hrănesc nestingherit din bugetul public şi despre care presa a bătut alarma de nenumărate ori.
Un caz recent în care un funcţionar public apare într-o situaţie jenantă este cel al lui Veaceslav Iordan, candidatul PCRM la funcţia de primar al capitalei. Deşi presa a mediatizat pe larg cazul directorului Agenţiei „Apele Moldovei”, surprins de o cameră ascunsă în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu două tinere, prim-ministrul Greceanâi s-a grăbit să îl apere pe subalternul său, dând de înţeles că jurnaliştii nu ar trebui să facă publice astfel de situaţii.
După formarea noii coaliţii, jurnaliştii vor avea de ales între a servi guvernarea şi a investiga noi cazuri de corupţie. Cert e că mulţi şi-au pus speranţe să nu mai fie huiduiţi de bodyguarzii lui Voronin, refuzaţi de funcţionarii publici sau chiar agresaţi verbal şi fizic de poliţie.
Anastasia NANI
